Marte
Marte (cu canionul Valles Marineris, în mijloc)Numit după Marte . Date generaleDescoperirecunoscută din antichitateNr. sateliți2SatelițiPhobos
DeimosCaracteristicile orbiteiSemiaxa mare227,936637 mil. km
1,52366231 u.a.Distanța la periheliu206,644545 mil. km
1,38133346 u.a.Distanța la afeliu249,228730 mil. km
1,66599116 u.a.Excentricitatea0,09341233Argumentul periheliului286.46230°Perioada siderală686,9600 zilePerioada sinodică779,96 zileViteza medie pe orbită24,077 km/sÎnclinarea față de ecliptică1,85061°Înclinarea față de ecuator Soarelui5.65°Longitudinea nodului ascendent49.57854°Date fiziceTurtire0.00589Aria suprafeței144,798465 mil. km²Volum1,6318×1011 km³Masa6,4185×1023 kgDensitatea medie3934 kg/m³Accelerația gravitaționalăla suprafață3,69 m/s²Viteza de eliberare5,027 km/sPerioada rotației siderale24,622962 hAlbedo0.15Modifică text
Marte este, pornind dinspre Soare, a patra planetă a Sistemului Solar, a cărei denumire provine de la Marte, zeul roman al războiului. Uneori mai este numită și „planeta roșie” datorită înfățișării sale văzută de pe Pământ. Culoarea roșiatică se explică prin prezența pe suprafața sa a oxidului de fier.
Marte este o planetă telurică (de tip terestru) cu o atmosferă subțire; printre caracteristicile suprafeței se numără și craterele de impact ce amintesc de Lună, dar și vulcani, văi, deșerturiși calote glaciare polare ce amintesc de Pământ. Pe Marte se găsește cel mai înalt munte cunoscut al Sistemului Solar, Olympus Mons (21.230 m altitudine), precum și cel mai mare canion, numit Valles Marineris. În anul 2008, în trei articole publicate în revista Nature s-au adus dovezi despre un crater de impact uriaș, lung de 4000 km, lat de 200 km și adanc de 7 km,[1] care este de aproximativ patru ori mai mare decât craterul Bazinul Polul-Sud-Aitken de pe Lună.
Până la misiunea Mariner 4 din 1965 se bănuia că pe suprafața planetei există apă lichidă. Aceste bănuieli se bazau pe variațiile suprafețelor luminate și ale celor întunecate, în special ale celor din zonele polare ale planetei, ce păreau a fi continente și mări; dungile negre erau interpretate ca fiind râuri. Odată cu această misiune s-a dovedit însă că aceste caracteristici erau doar iluzii optice; cu toate acestea Marte ar putea avea condiții de viață pentru microorganisme și apă în stare solidă, conform misiunii Phoenix Mars Landerla 31 iulie 2008. Pe baza dovezilor adunate de Curiosity (august 2012—iulie 2013) se știe că în trecutul geologic al planetei Marte a existat apă potabilă pe Marte.[2][3] În 2015 NASA a anunțat că a descoperit apă lichidă la polii planetei, sub forma unor râuri sărate (sărurile prezente ar fi cloruri, sulfați și perclorați).
Marte are doi sateliți mici și diformi, Phobosși Deimos, care însă ar putea fi doar doi asteroizi capturați cândva de gravitația planetei. Marte poate fi văzut de pe Pământ și cu ochiul liber. Magnitudinea aparentă atinge -2,9, luminozitate depășită doar de Soare, Venus, Lună și uneori și de Jupiter .
