Aveai mâinile reci. Respiratia îți era întretăiata, ochii stinși, mintea pierdută pe drumuri străine de ochii lumii. Erai mai rece decât o zi de îngheț din luna decembrie.
Ne-am intersectat privirile, deși ma priveai pe mine, părea că vezi dincolo de mine, părea că privirea ta ma străpunge, trece prin mine ca un glonț de argint.
Ti-am luat mainile în palme, dandu-ti din căldura mea. Ti-am daruit o parte din mine, fără sa-mi ceri, fără să ai nevoie, ca doua piese de puzzle care nu se potriveau perfect, dar totusi aveau parti care se regaseau unele în celelalte. Asa eram noi doi, la poli opuși, în lumi diferite, fără compromisuri, fara cai de mijloc.
Eram ca doi magneti, care nu pot sta departe unul de celălalt decat prin separare. Prin minciuni, prin lacrimi, prin durere. Sau poate ca ma înșel, cine stie, poate nu eram chiar doi magneti de semn opus.
Caci de la posibil la imposibil, si de la ura la iubire, sunt doar cativa pasi. Pasi ce par a fi kilometri, pasi care pot însemna ani, luni, zile, ore, minute, secunde.
CITEȘTI
Aedan
Teen Fiction"Aveai mâinile reci, ochii stinsi, respiratia întretăiata, mintea pierduta pe drumuri departe de ochii lumii. Erai mai rece decât o zi de îngheț din luna decembrie." La vârsta de doar șaisprezece ani, Nadev este forțată de către părinți sa urmeze un...
