nimic nu e mai dulce
decât o limită
o limită a limitei
o limită a limitei limitei
nimic nu e la fel
când privești totul
cu cerul in jos
și cu noaptea
in loc de zi
nimic
nici tu
nici eu
nici lumea
suntem doar
pioni
care se țin de pământ
pentru că le e atât de frică
să pice
de pe tabla de joc
dar nu mai vreau
să fiu o
păpușă
de porțelan sau de lemn
în brațele cuiva
gata sa ma facă țăndări
de dragul
jocului dea
distruge-mă
nu sunt gata
înțelege
să mă limitez
la vopsea
ca să vad în culori
nu
hai sa sărim
spre lună
împreună
și să nu fim
propriii
noștri
jucători
să fim liberi
și frumoși
cu sufletele sparte
deja
haide
e prea devreme
și prea târziu
să regreți asta
doar ia-mă de mână
și hai să fim fericiți
