ușile;
e atât de irelevant
și alogic să aștepți
să ți se deschidă
o ușă
ca să te poți arunca după alta și
să ți-o închizi singur
să îți lași sufletul într-un dormitor și
să stai suspendat de
ocean
în altul
cu becuri
scăpând în piept
să râzi în bucătărie
să nu știe nimeni că
nu mai ești
deja
atât de irelevant e să
îți trântești propria ușă în față
și să privești
în oglindă
cum plângi
să o încui
totuși
să vezi
cum arzi
și devii vifor
ca să o spargi și să treci
de cealaltă parte
și să te regăsești
să te cunoști
din nou...
atât de
ironic
se deschid ușile
pe care le încuiem
o dată
pentru totdeauna
atât de ironic
și irelevant
și ilogic
pentru că
ușile
sunt mereu deschise
pentru tine
iar tu te închizi
din ce în ce mai
mult
și dai vina pe lacăte
stricate.
23 martie,
ușile
