Tema: Razbunare
Gen: Drama
Nr cuvinte:753
Clipă crâncenă
Iubitule, unde ești? Mai trăiești? Ești bine? De ce m-ai lăsat?
Întrebările acestea mă puneau pe ganduri mereu. Scumpul meu soț, Tom care a plecat în urmă cu ceva timp, spunându-mi că are ceva treabă cu serviciul, dar că se va întoarce. Ei bine, nu a mai făcut-o. Nu știu dacă intenționat sau nu. Îmi doresc să îl revăd, să îl strâng în brațe cu toate puterile mele și să-i spun cât de dor mi-a fost de el și că nu am încetat niciodata să mă opresc din a îl iubi.
- Sarah, haide să vedem totusi ce se intampla cu scumpul tau soț. vocea Dorotheei, prietena mea clarvăzătoare se auzi din fundul camerei.
Stăteam și acum în fața micuțului geam din camera noastră, uitându-mă și rugându-mă din clipă în clipă să apară. Sincer nu mai puteam, chiar îmi doream să aflu ce e cu el.
- Bine. rostesc eu într-un târziu.
***
Ne aflăm în casa Dorotheei, la masa din sufragerie, împreună cu lucrușoarele ei de pe masă ce o ajutau să își dea seama ce se petrece cu lumea din jur, dar nu numai.
Se concentră și își adună toată puterea asupra acelui gând, gândul de a vedea dacă viața soțului meu este în pericol sau nu.
- Sarah! tresări și își puse mâinile pe față.
- Ce e? Dorotheea mă sperii!
- Tom nu e bine. Este închis, captiv undeva, trebuie să îl ajutăm.
- Și ce ar trebui să facem?
Panica deja se instalase. Îmi imaginam că Tom mă înșeala pe undeva, că viața îi merge excelent, dar el de fapt este într-o stare critică.
- Mergem să îl salvăm! se porni ea. Mi-am putut da seama unde se află.
- Haide!
***
Era întuneric beznă. Luminile lanternelor fixau întreaga încăpere. Ne aflam într-o peșteră. Nu sunt sigură dacă Dorotheea a localizat bine, dar mai am o fărâmă de încredere în ea.
- Vino! O să o luam la dreapta.
Ajunsesem pe un culoar plin de celule, oamenii erau adormiți, bătuți, fără vlagă, iar în jur nu era pic de gardian. Unde se ascundeau? Era extrem de liniște.
M-am apropiat cu pași mici de ultima celulă. Tom! Era acolo!
- Tom, dragule! am șoptit.
Acesta s-a ridicat de pe scaunul pe care stătea și mi-a luat mâna într-a lui.
-Sarah, nu ai ce căuta aici!
Atunci o bubuitură se auzi :
- Măi, măi, măi! Dar câtă dragoste și iubire pe aici.
Dorotheea reuși să se ascunda într-un colț ca să nu fie văzută.
- Va rog, lăsați-mi soțul liber, e nevinovat! E om bun! m-am așezat în genunchi în fața domnului care era acolo, îmbrăcat la patru ace și cu un pistol în mână.
Rânji apoi mă apucă de braț.
- Că tot vă iubiți atât de mult, treci cu el în celulă. Mă strânse atât de tare de mână încât nu îmi puteam mișca nimic. M-a aruncat precum un animal în cușcă și mi-a spus:
- Veți avea cel mai frumos sfârșit! Împreună! fața îi era albă, cu câteva riduri pe la ochi, și o privire malefică.
După ce se îndepărtă, Tom reuși să îmi vorbească.
- Cum m-ai găsit?
- M-a ajutat Dorotheea... Cum ai ajuns aici? Ce ai făcut?
- Sarah, am lipsit prea mult, îmi e prea greu să îți povestesc tot, dar să știi că nu am greșit cu nimic. Nu am făcut nimic ilegal.
***
Tot ce știu e că am văzut dintr-o dată negru în fața ochilor, și l-am auzit pe acel bărbat spunând:
- Clipa a sosit!
M-am trezit într-o cameră mare, cu un miros înțepător de diluant. M-am frecat la ochi și l-am văzut pe Tom legat de scaun, uitându-se în gol. Eram pe podea.
Acel misterios bărbat își făcu apariția din nou și își îndreaptă pistolul către fruntea mea.
- Vei regreta această decizie pe care ai luat-o, venind aici!
- Omoară-mă! Dar măcar știu că l-am văzut pentru ultima oară.
Cu lacrimi în ochi l-am privit pe Tom o ultimă dată, înainte să aud sunetul trăgaciului și înainte să pic la podea.
Atunci John, barbatul misterioso care îi omorâse , zise:
- Cam acesta este sfarșitul vostru nenorociților dacă v-ați bătut joc de familia mea atația ani și după ați fugit ca lașii.
- Iar tu, te vei întoarce în celula ta acum! Ți-ai văzut soția, a aflat că erai aici. A trebuit eliminată pentru că altfel sufla vorbe despre noi.
Tom nu se clinti.
- Mișcă, am spus! vocea gravă a lui Fitzgerald răsună în toată încăperea.
