Îmi pun în dulap acuarelele. Îmi aranjez lucrurile și zâmbesc, oftând mulțumit. Inima mea poate în sfârșit să răsufle ușurată.
Dar nu pentru mult timp, deoarece imediat ce-mi închid dulapul, ceva, sau mai degrabă cineva, mă izbește de el. Ochii de un albastru vibrant mă străpung. Mâinile mă strâng de gât, ridicându-mă câțiva centimetrii deasupra pământului. Inima îmi rămâne mută, în timp ce blondul mă joacă pe degete.
— Să știi că dacă o rănești pe soră-mea ești ca și mort. Nu-mi pasă cât de mult vei fugi, cât de bine te vei ascunde. Eu tot te voi găsi și te voi face să regreți. Înțeles-ai?!
— D-da... încerc eu să îngân.
— Luce, Darren, ce se întâmplă aici? apare de nicăieri frumoasa mea iubită.
Luce mă lasă jos și-și trece o mână prin părul meu, ciufulindu-l prietenesc.
— Nimic, surioară. Doar îi uram lui Darren bun venit în familie!
CITEȘTI
Inima mea depusă pe o coală de hârtie
Historia Corta"Iubirea pe care o simt pentru tine a fost depusă în totalitate aici, pentru că inima mea nu știa cum să-ți spună în față..." "Dar... cum vei reacționa? Oare m-ai putea iubi în ciuda esenței mele atât de îndepărtate de normalitatea lumii tale...