Îmi pun în dulap acuarelele. Îmi aranjez lucrurile și zâmbesc, oftând mulțumit. Inima mea poate în sfârșit să răsufle ușurată. 

       Dar nu pentru mult timp, deoarece imediat ce-mi închid dulapul, ceva, sau mai degrabă cineva, mă izbește de el. Ochii de un albastru vibrant mă străpung. Mâinile mă strâng de gât, ridicându-mă câțiva centimetrii deasupra pământului. Inima îmi rămâne mută, în timp ce blondul mă joacă pe degete.

        — Să știi că dacă o rănești  pe soră-mea ești ca și mort. Nu-mi pasă cât de mult vei fugi, cât de bine te vei ascunde. Eu tot te voi găsi și te voi face să regreți. Înțeles-ai?!

        — D-da... încerc eu să îngân.

        — Luce, Darren, ce se întâmplă aici? apare de nicăieri frumoasa mea iubită.

        Luce mă lasă jos și-și trece o mână prin părul meu, ciufulindu-l prietenesc.

        — Nimic, surioară. Doar îi uram lui Darren bun venit în familie!


Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Inima mea depusă pe o coală de hârtieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum