Adopted (Yaoi)

Scapă de el

Alex P.O.V
Stateam pe canapea cu Ritsu in brațe.
-Te-a atins ?
Il intreb pe Ritsu bagandu-mi capul in parul sau. A tacut pentru putin timp, i-am luat fata in palme vazand ca el plangea.
-Ritsu...
Spun strangandu-l in brate .
-Imi era atat de frica...
Vazandu-l plangand pe secunda ce trecea ma enervam mai tare...Simteam cum sangele imi fierbea in vene. Il sarut adanc pe Ritsu incercand sa il calmez.
-Vei demisiona imediat.
Ii spun autoritar sarutandu-l pe frunte.
-Da...Dar animalul ala va rămâne  acolo ...
-Nu iti fa griji pentru pentru el, ma voi ocupa personal.
-Ce vrei sa spui ? Doarbnu esti vreun asasin...
Spune el in gluma dar razand inconfortabil.
-Nu, desigur ca nu ...
Spun eu incercand sa il calmez... Desigur ca nu eu ii omor, platesc pe cineva sa ii faca sa dispara.
-Si de ce naiba ai vrut sa fi profesor aici?
-Sa fiu mai aproape de tine, oricum de saptamana viitoare voi munci in compania tatei .
Nu pot sa sufar gandul ca cineva se va uita la el... Atunci realizez cat de gelos sunt, la felul cum arata Ritsu nu ma acuz. Ispita ma distrus si fara sa realizez am inceput sa il sarut frantuzesc.

-Te doare?
Il intreb apucandu-l de fund.
-Ai fost un animal ! Spune el ducandu-se la dus. Acum e momentul, imi iau telefonul si boxeri si plec in alta camera. O sun pe cea ce credeam ca nu o voi mai suna. Ea imi raspunde aproape imediat.
-Alex , draga, a trecut ceva timp!
-Buna, Kiyo. Am o treaba pentru tine.
-Ce e ?
Ma intreaba ea surazand scurt.
-Directorul adjunct, il vreau disparut!
-Deci la atins pe Ritsu?
-Ce ?! De unde naibi stii?!
-Tonul te-a dat de gol. Nu iti fa griji , pana maine dispare, acum cat primesc eu?
-Cat ceri, atat iti dau.
-Ai ramas acelasi fraier...