Azi,poate despre cine si ce sunt,maine? Despre cine am fost.
Am aruncat întâmplător o privire prin vechile albume de poze,de la copilăria cu zâmbete și râsete ce imi sunau în minte,până la începutul adolescenței, tânără ființă,tânără femeie. Treceam cu mana peste poze,cu fiori de nostalgie pe șira spinării, până la un moment dat, am observat că zâmbetul meu,nu mai era,sau daca era cu siguranta era unul fals,rece sau pur si simplu o ușoară linie curba in spatele căreia nu era nici o emoție. Ce s-a intamplat? Realitatea vieții? Cruzimea morții? Sau greutatea propriilor gânduri? Tresar cand gasesc poze dintr-o anumita perioada, fiorii se răspândesc si sint înțepături in ochi... Da,toate cele de mai sus și-au spus cuvântul. Continui plimbarea pe aleea amintirilor imprimate in poze... Si dintr-o data, uite, o umbră de zâmbet, continui,degetele cauta grăbite un zâmbet larg, si l-au găsit. De curând am inceput sa zâmbesc din nou,si nu fals,ci unul autentic,sincer,cald. Ma uit sa vad poate gasesc catalizatorul care a dat scânteia fericirii mele,si am realizat că acum sunt din nou fericita,din nou eu,din nou împlinită. Momentele grele și negre din trecut nu au fost uitate dar și-au ridicat aripile de deasupra mea. Azi zâmbesc,ma bucur de viata,zic da oricărei provocări și adun amintiri noi... Vor mai fi perioade triste?probabil, dar atata timp cat învățam să privim spre viitor totul va fi bine. Iubiți-va pe voi ,pe cei din jur, ca viata este scurta,poate prea scurta pentru unii. Am invatat din trecut, traiesc prezentul și ma uit cu speranța spre viitor!
