Heart of the stone

Capitolul 4

                            Pespectiva lui Max

  Inca nu imi vine sa cred cat de aroganta si egocentrista este noua mea colega de banca. Dupa fiecare conversatie cu ea devin indispus. Mereu ma face sa ma simt prost prin simplu fapt ca imi spune ca ii e scarba de mine sau ca o dezgust. I-am spus ca nici eu nu o suport chiar daca nu e asa. Vream sa o las cu un gust amar in gura, insa din cate observ, pe ea nu o intereseaza parerea altora, decat a ei. Cu toate ca ne mai ciondanim stiu ca ea nu este atat de aroganta si egocentrista precum vrea sa arate. Mi-am dat seama de asta prin faptul ca a acceptat sa fie impreuna cu Tom. Chiar daca nu stiu ce a fost in capul lui Tom, nu mai pot continua sa il dezamagesc, spunandu-i in continuare ca ea nu este facuta pentru el si ca relatia lor nu va mai dura mult. Gandindu-ma la toate astea, nu l-am observat pe prietenul meu Tom, stand singur, retras intr-un colt al facultatii, foarte suparat si fara nici un chef. Chiar daca eram certati, nu-mi placea sa il vad asa. El era mereu un baiat hazliu, cu simtul umorului, sufletist si un prieten adevarat. Eram foarte surprins ca este suparat chiar acum cand si-a gasit o iubita atat de frumoasa ca Sofia. Ma mai mira si faptul ca Sofia trecea pe langa el fara sa se salute. Asta nu poate fi de bine....

  -Hei, prietene, ce s-a intamplat cu tine? il intreb eu ingrijorat

  -Uite prietene, ai avut dreptate. Nu trebuia sa ma incurc cu o fata ca Sofia, care doar si-a batut joc de mine!

  In momentul acela nici macar o farama din mine nu mai credea ca Sofia este buna doar ca nu vrea sa arate. Tocmai a demonstrat tuturor ca nu are suflet si ca nimeni nu o poate schimba.

  -Spune-mi ce s-a intamplat? il intreb eu

  -Uite, tot ce pot sa-ti spun este ca am fost cel mai mare prost ca te-am lasat pentru prima fata care a venit de dupa colt. Nu mai merit sa-ti fiu prieten.

  -Asculta....orice prostie ai face tot prietenul meu ramai, chiar daca acum vreau sa iti spun ''ti-am spus eu'' .

  Radem amandoi si ne indreptam spre sala de curs. Ma pregateam sa ii tin un discurs lung Sofiei pentru ce i-a facut prietenului meu. Nu puteam sa cred ca o persoana cu o fata atat de dulce putea sa aiba o inima de piatra. Ea clar nu a iubit pe nimeni niciodata si cu siguranta nu va iubi vreodata. E pur si simplu o cauza pierduta.

  -Buna, Sofia!

  Bombani-se ceva ce nu intelesesem. Probabil era un salut pe care nu il spunea cu toata gura din cauza orgoliului. Sau era o injuratura, desi nu prea cred. Daca ar fi fost o injuratura nu ar fi ezitat sa o spuna.

  -Cum mai esti cu Tom? o intreb politicos, fara sa tradez faptul ca deja stiam situatia.

  -Nu prea bine, spune ea.

  -Vai, dar ce s-a intamplat?

  -Uite, nu sunt obligata sa iti spun problemele mele de cuplu. Cine esti tu aici sa vrei sa stii totul?

  Tipic pentru Sofia. Dupa cum spuneam nu puteam sa avem o conversatie ca doi oameni civilizati. Totusi ma asteptam sa imi spuna cu mandrete ca i-a dat papucii prietenului meu Tom. Nu mai aveam puterea necesara pentru a-i spune Sofiei ca deja stiu toata povestea asa ca am tacut. 

  Profesorul intra in clasa si incepe sa ne predea. Cand ora era pe sfarsite ne anunta ca va trebui sa facem un proiect despre inima si ca lista cu perechile care vor participa la proiect va fi afisata pe tabla la sfarsitul orei. Proiectul trebuia facut pentru urmatoarea zi. Speram din tot sufletul sa fiu in echipa cu Tom deoarece nu cunosteam pe nimeni din clasa noastra in afara de el si Sofia. Eram destul de sigur  ca profesorul nostru nu m-ar pune exact pe mine sa fac proiectul cu Sofia. Adica, care ar fi sansele?

     *** 

  LA NAIBA!!!!!  Imi dau zeci de palme mintal pana realizez ca trebuie sa fac proiectul cu persoana care nu are nici macar 0,001 % inima. Nu puteam sa cred ca din 32 de elevi, cati suntem in clasa, domnul profesor Fitsbourg a ales o pereche formata din mine si domnisoara Sofia. Imi venea sa il iau de par pe profesorul Fitsbourg. Banuiesc ca nbu prea am de ales si va trebui sa fac proiestul cu ea. Va fi destul de greu sa fac un proiect despre inima cu o persoana care nu a auzit de asa ceva. Ma intreb cine a crescut-o? O vad pe Sofia la fel de socata ca si mine, dar din cate observ, ii trece repede. Ma indrept spre ea, dar ea dispare imediat ce vede ca vreau sa ii vorbesc. Cat de enervanta!

    Incerc so o gasescpe Sofia, nu pentru ca mi-ar fi fost dor de ea, ci pentru ca aveam de facut un proiect destul de greu si care va lua destul de mult timp. O gasesc intr-un final si ii spun:

  -Degeaba te ascunzi de mine, tot va trebui sa facem proiectul acela!

  -Unde il vom face?

  -Il facem la mine acasa, vino la ora 14:00. Sper sa nu intarzii.

  -Oh, stai linistit dragul meu, ma voi stradui din rasputeri sa iti fac pe plac, iar asta mi-o spusese cu un zambeet malefic pe buze. Oare ce o sa ma astepte Doamne?

                        Astept pareri!! Andreea