A.

XVII

Uneori as vrea sa deschid ochii dimineata si sa fii in fata mea . Sa te privesc , sa te uiti la mine in timp ce zambesti si sa ma saruti . Sa te joci cu parul meu , cu mana ta pe pielea mea , apoi sa te apropii usor de mine si sa ma strang la pieptul tau . Sa iti spun cat de mult am nevoie de tine si cat e greu e fara tine prin preajma , ca imi lipsesti atat de tare , ca nimeni nu o sa fie ca tine iubirea mea .
Mereu ai avut o sclipire in ochi care ma facea sa ma gandesc cum ma vezi
tu atunci , ce simti cand ma privesti .
La naiba . Aveam nevoie sa te sarut atat de rau . Atat de intens si de lung . Acel sarut care imi taie respiratia , care iti aduce mainile usor prin parul meu , apoi miscandu se usor pe spate , lipindu ma apoi de tine , atat de tare si de strans .
Si uite asa ajungem mereu impreuna . De ce nu putem sa fim asa in fiecare zi ?
De ce ramai cu mine ?
Cand scriu despre tine , mi as dori sa pot spune mai multe , dar fiecare amintire trebuie sa aiba misterul ei .
As scrie fiecare particica petrecuta cu tine , fiecare sarut , fiecare imbratisare , melodie . Orice loc care imi aduce aminte de tine , orice conversatie care nu conta cat era de proasta si banala , dar eram fericita ca vorbeam .
Te am iertat de mult timp .
Dar tu ?
Tu cand o sa ma ierti ?
Ti am gresit , recunosc . Imi pare infinit de rau ca am renuntat sa mai lupt atunci , dar era prea greu .
Dar niciodata nu m am oprit sa ma gandesc la tine , la noi .
Mereu voiam sa stiu ce faci , daca esti fericit sau trist pentru ca tu mereu pari fericit dar doar tu stii ce ai in suflet .
Uneori cand te priveam ma gandeam daca ti a parut rau ca ai plecat atunci . Tu ce ai simtit ?
Nu voiai sa mi scrii ? Nu ti lipseau mesajele ? Nu iti lipseam eu ?
Crezi ca o data cu plecarea ta o sa te rupi usor de mine si nu ai sa te mai intorci ?
Mai vrei sa te intorci in trecut? atunci cand eram NOI nu TU si EU , in zilele cand ne iubeam ..
Mi e dor de tine .
Tie ?