CIEL POV
Tin intre degete documentul important analizand-l pe toate partile, cuvintele scrise caligrafic cu cearneala neagra asternute pe hartia veche mi se par doar puncte fara importanta, oftez prelung lasand hartia sa imi alunece printre degete ajungand peste suprafata biroului din nuc.
Iau instrumentul de scris din calimara in timp ce imi ridic cateva suvite razlete de pe fruntea usor fierbinte, apas penita de aur cu varful degetului dupa care incep sa leg cateva cuvinte adresate matusii mele pe o hartie alba gasita la intamplare.
Imi ridic privirea din continutul banal al scrisorii cand aud usa biroului dechizandu-se brusc cu un sunet puternic.
- CIELLLLL!!!
Tsk! Cat puteam sa urasc aceasta fiinta !
- Lizzie, ce faci aici ?
O intreb neinteresat concentrandu-mi toata atentia asupra scrisorii pe care o abandonasem nu cu mult timp in urma.
- E ceva gresit daca am venit sa imi vad logodnicul ?
Dar te-ai gandit ca logodnicul tau nu vrea sa te vada pe tine? Nu, nu te-ai gandit !
- Oricum, coboara in camera de zi, il voi pune pe Sebastian sa iti aduca un ceai de plante, sau pune-l tu sa o faca, nu stiu daca termin prea repede.
- Dar Ciellll, eu vreau sa stau cu tine !
Ca sa vezi, si eu vreau multe, cum ar fi sa pleci de aici si asa macar unul din noi e fericit?
- Iar eu nu am timp, Lizzie !
- Dar tu nu ai niciodata timp ! Incep sa cred ca nu ma iubesti !
De fapt incepi sa iti dai seama, nu ca incepi sa crezi.
- Uite Lizzie, promit ca imi fac timp alta data, deci coboara in camera de zi ca sa ma pot concentra.
- Spui mereu ca nu ai timp, dar servitorii tai spun mereu ca stai tot timpul cu Sebastian in gradina, incep sa cred ca pe Sebastian il iubesti mai mult decat pe mine !
Se plange ea punandu-si ambele mainile inclestate in pumn la ochii, semn ce imi da de inteles ca o sa inceapa sa planga.
Crede-ma, pot sa iubesc si o pisica mai mult de cat tine, si cat despre Sebastian, normal ca il iubesc, Sebastian reprezinta tot ce sunt eu astazi, Stiu ca el va ramane langa mine neconditionat...chiar daca o face doar pentru sufletul meu...
- Bine, coboram impreuna in camera de zi, asteapta sa termin.
Vreau sa continui ce faceam inainte ca Lizzie sa dea buzna peste mine, dar trei batai exacte in usa imi atrag atentia facandu-ma sa pufnesc nervos indreptandu-mi instant privirea spre usa.
- Intra, Sebastian !
Imediat ce rostesc permisiunea, Sebastian intra zambind in birou tinand cateva scrisori frumos decorate pe o tava de argint.
Se indreapta spre fiinta foarte enervanta care il privea admirativ si i saruta delicat mana, imi dau ochii peste cap incercand sa imi iau privirea de la cei doi.
- Domisoara Elithzabet, tanarul stapan e putin ocupat, coborati va rog frumos in camera de zi, va voi aduce imedait un ceai de plante.
Fiinta enervanta se conformeaze parasind camera lasandu-ma sa rasuflu usurat.
- Tinere stapan, au venit cateva scrisori care va sunt adresate, le voi lasa aici .
Catedata am impresia ca el imi citeste gandurile, ma scapa adesea din situati de genul asta si nu de putine ori a reusit sa vina inainte ca eu sa il chem.