Speak in tongues [LGBT Română]

CAPITOLUL 6 - Din vina ta eu mă...

Carson City, Nevada

- Cum ai putut să-mi umbli în telefon și să-mi bagi așa ceva în el? Strigă Lary, exasperat la culme de comportamentul tânărului și ultima trăsnaie a lui. 

Sau mă rog, penultima.

 - Foarte simplu. Cu două atingeri și Bluetooth, replică el, stând plictisit pe canapea, cu picioarele pe măsuța de sticlă și privind la bărbatul din fața sa ce fierbea de nervi. 

- Dacă mai faci asta o dată, o să ai mari probleme, tinere! Amenință bărbatul, ștergându-și din telefon pozele și strâmbând dezgustat până când ștergerea era efectuată. 

-Uhh, mor de frică, spuse Jake, prefăcându-se speriat și afectat de amenințările lui Lary, iar asta îl înfuria și mai mult pe blondul-argintiu. 

- Ar trebui, spuse bărbatul, înainte să părăsească sufrageria, îndreptându-se spre dormitor și își puse telefonul de noptieră. 

Bărbatul se trânti în șezut pe pat, oftând și lăsându-și coatele pe genunchi. Acesta își frecă tâmplele, gândindu-se la momentul când poza lui Jake apăru în prim plan și de socul de care avuse parte.

Băiatul ăsta nu e în toate mințile. 

Clar îi lipsește ceva...

Trei ore mai târziu, Lary ieși din cameră pentru a-și lua cina. Proiectul era gata, clienții au fost liniștiți, actele de divorț au fost predate și finalizate în toate cele cinci cazuri. Era timpul pentru o pauză și nu doar de hrană. Blondul-argintiu păși în bucătărie cu gânduri bune și multă oboseală în spate, când căscă ochii mirat de un alt dezastru... 

O bucătărie plină de făină în toate colțurile posibile. În chiuvetă, pe blat, pe dulapuri, pe geam și pe un tânăr care acum avea părul alb și o coafură electrizată. 

- Ce...ai...făcut? Întreabă Lary , scrâșnind din dinți și abținându-se să nu țipe. 

Nu de altă, dar ca avocat nu se cade să primească amendă pentru perturbarea liniștii publice.

- Păi vezi tu, moșule...Vine o fată aici și voiam să încerc și eu o dată în viață să gătesc, ca s-o impresionez, comentă tânărul, scuturându-se de făină și tușind din praful alb.

 - S-o impresionezi cu ce? Cu prostie cosmică? Curăță imediat, ordonă Lary nervos, pregătit să-și ia cheile și să mânânce în oraș.

 - Hah? Tu crezi că pot să curăț singur toată asta? Întreabă castaniul mirat. 

- Lasă-mă să te întreb ceva, spuse Lary, zâmbind sarcastic. N-ai făcut tu singur mizeria? Întrebă blondul-argintiu, iar tânărul căscă gura. Eh, dacă ai făcut-o singur, atunci tot așa o s-o și cureți, replică bărbatul. 

- O să mor îngropat în făină până ajung eu să curăț toată bucătăria, spuse castaniul, prinzându-l pe bărbat din urmă și împroșcându-l cu praful albicios ce îi ajunse pe haine.

 Iar cum asta n-a fost de ajuns, Jake i-a frecat o palmă zdravănă pe întreaga față, înainte ca Lary să reacționeze.

 - Te omor! Spuse bărbatul, aplecându-se spre castaniu, dar acesta o luă la fugă.

 Lary fierbea de nervi, iar furia l-a făcut să-l alerge pe tânăr prin toată bucătăria, iscând o luptă cu făină și un dezastru de proporții gigantice pe care n-aveau să-l curețe prea curând. Cel puțin, nu înainte să vină Myra în vizită. Chiar când bătaia lua amploare, iar gresia a ajuns zonă de război alunecoasă, cu baze după blat, o bătaie în ușă i-a făcut pe amândoi să se oprească. Lary s-a ridicat cu intenția de a deschide ușa, dar universul a avut alte planuri.