K-POP:Playful love II: Missing you

Capitolul 1| Queen's back

Eram îmbrăcată în negru , din cap până în picioare, aveam părul desprins, varfurile vopsite într-un verde turcoaz, iar ochelarii de soare nu lipseau din garderobă.
Era toamna, probabil destinul era scris în felul acesta, unde totul a început, trebuia să se şi sfârşească.  Seulul meu iubit era la fel de frumos şi îngrijit, mergeam prin mulţime încercând să ignor mulţimea, mă simţeam că un robot deoarece din mintea mea nu putea fi sters scopul pe care îl aveam. M-am oprit, trăgând aer în piept, după care am păşit pe prima scara de la intrarea enormă. Era un hol lung, plin cu tablouri a caror personaje îmi erau cunoscute,  am intrat pe uşa unde scria "director" după care totul a devenit parte din plan.

-Ai ajuns!  Se auzise o. voce urmată de o îmbrăţişare puternică.

-Bună ziua, domnule director.

-A venit şi ziua mult prea aşteptată, ziua în care visul tău se va. împlini … spuse acesta încântat .

-Probabil nu ma vad făcând altceva, însă cu siguranţă voi da tot ce am mai bun pentru a reuşi …

-Eşti cea mai potrivită persoană în cel mai potrivit moment, .cu toţii te vor iubii.

Am zambit după care privirile noastre s-au întors înspre uşă , pe câte intraseră încă două fete.

-Ele vor fi colegele tale, te vor ajuta şi te vor indruma în tot ceea ce faci. Spuse directorul.

-Sper sa nu fiu o pacoste … am răspuns eu.

-Plăcerea este din partea noastră, zise una dintre fete. Numele meu este Kara, iar ea este  Marta,  tu, eşti Judith …nu?

Când am plecat din Seul acum patru ani nu am plans probabil pentru că nu mai aveam lacrimi suficiente la fel cum, patru ani de zile mi-am schimbat întreaga personalitate,am devenit o persoană nouă, una care nu depinde de nimeni, care să ştie cum să îşi protejeze sufletul de idioţi.  Am înţeles că trebuia să fiu cea mai bună, aşadar după ce am terminat liceu am dat admitere la Medicină, ca mai apoi să mă întorc în ţară acolo unde am înţeles că adevaratul meu talent se regasea în muzică. Aşadar am fost acceptată ca trainee la compania JYP. M-am întors în America, mi-am continuat încă un an facultatea după care m-am întors acasă pentru a debuta ca membru la trupei "Divas" care încă de când a fost anunţat debutul a primit mult sprijin şi mulţi fani.

Eram inca destul de afectata de Mark cand am fost acceptata ca si trainee in compania JYP, asadar am cerut discretie maxima din partea directorului si a colegelor mele, nu vroiam ca nimeni din companie sa stie ca eu voi face parte din trupa, si mai ales, vroiam sa am un nume de scena pe care sa nu il poate recunoaste Mark, asadar am primit numele de "Julie" un nume dragut si cam prea dragut pentru ceea ce aveam sa fac. La cei 21 de ani pe care ii aveam, eram destul de "batrana" pentru a debuta, dar cea mai mare dintre noi, Kara avea 23 de ani, si Marta avea 22, ceea ce ma facea pe mine cea mai mica din trupa, lucru care ma linistea.

Era o zi importanta in care stiam ca Mark avea sa afle totul, ca eu am fost "Julie" de care s-a vorbit in ultima perioada, si eu din pacate eram nevoita sa dau ochii cu el.

-Da, eu sunt Julie, am raspuns ... dupa care acestea au zambit, luandu-ma in brate.

-Eram curioase sa te cunoastem, o sa fi sora noastra mai mica, iar noi vom avea grija de tine, spuse Kara.

M-am uitat lung la ele, dupa care am spus sincer:

-Sa nu va suparati pe mine, insa sunt putin mai timida si retrasa la inceput ... adica, nu prea am incredere in oameni, am fost tradata de prea multe ori.

-Noi nu suntem prietenele tale ... spuse Marta, cea baietoasa, noi suntem familia ta, surorile tale, iar daca ai vreo problema noi vom fi cele care iti vom oferi sprijinul nostru, in orice.

M-am uitat la ele, dupa care am zambit, spunand:

-Va multumesc, anticipat.

Am ras, dupa care directorul sau cum imi place mie sa ii spun "JYP" ne-a condus inspre iesire acolo unde ne astepta o masina neagra care urma sa fie a noastra. Trupa "Divas" reprezenta o imagine, sexy dar draguta pe care compania vroia sa o promoveze in urma pierderii fetelor de la "Wonder Girls", deci toata increderea lui era bazata pe noi.

Am ramas cateva clipe tacute, ascultand sfaturile pe care acesta ni le dadea si cum trebuia sa locuim toate intr-un apartament, desigur ca spre deosebire de celelalte companii noi aveam fiecare camera noastra, deci spatiul personal, lucru care era foarte cool.

-La ora 18:00 veti avea prima voastra aparitie pe scena, asadar sa fiti prezente la ora 17:00 la intrarea din Inkigayo, inteles?

-Da! am spus noi, dupa care ne-am urcat in masina.

Am ramas in liniste toate trei, eram obosite, mai ales eu dupa ce in ultimile zile am fost cu un "dute-vino" si repetitii peste repetitii, mi-am pus castile in urechi, ascultand una dintre melodiile mele preferate, traficul din Seul era cunoscut, asadar am fost nevoite sa ramanem cateva minute in fata unui semafor.

Stateam linistita la geam, cu acesta deschis, uitandu-ma cum o coloana intreaga de masini se formase si pe partea cealalta, eram obosita, simteam ca mi se inchideau ochii, iar intr-o fractiune de secunda, am observat un baiat care ma privea cu insistenta, am incercat sa ma trezesc la realitate si imi parea cunoscut, desi nu stiam de unde ... l-am privit cateva secunde dupa care in dreapta sa, am vazut un baiat care semana foarte bine cu Mark, atunci am realizat ca era masina lor, mergeau inspre companie. Acesta m-a recunoscut si el, si a inceput sa-i faca semne lui Mark pentru a-l face sa se uite la mine, am inchis repede geamul, observand ca acesta s-a intors dar nu parea sa ma fi vazut, sau poate a facut-o dar nu-i pasa.

Inima a inceput sa imi bata puternic, desi nu il vazusem foarte bine, avea o gluga in cap, si parea destul de schimbat, dar era el, aceeasi privire ...