Capitolul I

161 3 2
                                    

Noi.. oamenii. Oamenii cu sentimente, trebuie să învăţăm ceva. Nu totdeauna o să avem pe cineva alături în momentele grele. Nu, vom cădea şi ne vom ridica singuri. Cu toţii pretind că ne sunt prieteni adevăraţi, dar.. câţi ne vor binele?
Câţi dintre ei îţi vorbesc cu sinceritate? Câţi au încredere în tine? Îţi zic întotdeauna adevărul? Nu. Acei prieteni adevăraţi sunt cei care îţi vor binele. Te ajută să îl câştigi. Sunt cei care îţi citesc zâmbetul fals. Acei prieteni care nu se plictisesc niciodată de tine. Te înţeleg. Au încredere în tine. Te ajută să zâmbeşti cu adevărat. Să crezi în zâmbetul tău. Îţi sunt alături indiferent de ce se întâmplă.
E greu.. greu să găseşti prietenii adevăraţi. Niciodată nu va fi uşor. Iar eu, mă pierd.. mă pierd între atâtea persoane care pretind că îmi sunt prieteni. Mă rătăcesc.
Trebuie să învăţăm cum să trăim şi singuri. Cum să ne închidem înăutrul nostru sentimentele. Cum să nu avem încredere în cine nu trebuie. Cum să nu ne bazăm pe orice persoană care se află în jurul nostru. De obicei, oferim încrederea noastră în cine nu trebuie. Asta facem cel mai bine. Dăruim, fără să cunoaştem. Fără să ,, analizăm '' .
De cele mai multe ori suntem dezamăgiţi de persoanele la care ţinem cel mai mult. De persoanele în care avem cea mai mare încredere.

Prietenie oarbă.Where stories live. Discover now