Nu mai există încredere. Toți mergem pe ceea ce e material, ceea ce e superior, iar sufletul? Îl lăsăm deoparte. El, nu contează. Nu întotdeauna ce e frumos afară,e și înăuntru. Degeaba ești frumos la exterior, când interiorul e plin de praf, de noroi. Nu mai există bunătate, ce bunătate? Nu mai dăm un gram de ajutor aproapelui nostru, dar unui străin. Unui bătrân care dorește să treacă strada și poate are nevoie de ajutor. Suntem prea ocupați de noua tehnologie și uităm esențialul, să socializăm între noi.
Prietenii, ce sunt ăia? Oameni. Oameni care, ți-ar lua binele și l-ar folosi în folosul lor. Ce încredere să ai în ei? Când la prima ocazie te trădează. Să te ajute să treci de probleme? Prea greu. Dar, tu cât poți să îi mai ajuți? La un final obosești,nu? Le vrei tot binele,îi ajuți pe ei și uiți de tine. Uiți că mai e puțin și cazi, cazi la pământ deoarece nu mai reziști. Ești extenuat doar din simplu fapt că ai dat tot ce e mai bun din tine ca să le fie bine lor.
Bine, au obținut tot ce au vrut, cu ajutorul tău, dar câți dintre ei ți-au mulțumit? Câți dintre ei ți-au rămas aproape? Ar trebui să ne gândim că, s-a ajuns acea zi în care vorbele nu își mai au rostul,cerem mai multe fapte, încrederea se pierde din ce în ce mai mult, oamenii devin reci, fără sentimente, mergând pe scara cea materială, nu cea înțeleaptă, am ajuns acea zi în care pui totul pe tavă ca să ți se ia tot și să rămâi tu prostul. Acea zi în care, oferi un deget, dar îți ia toată mâna.
YOU ARE READING
Prietenie oarbă.
Юмор- Interesul îţi aduce necontenit prieteni de câteva zile şi, tot el îi ia înapoi. A doua oară, eşti dator să nu-i mai primeşti. Nicolae I.
