Fum. Foc. Fum. Negru.
- Mama, tata... vederea imi era in ceata, dar nu ma lasam.
Strigatul meu era fara vlaga. Fumul imi afectase vocea, dar nu renuntam la incercarea de a-mi striga parintii. Flacarile flocului ardeau totul in calea lor, nelasand nimic in urma decat cenusa, iar caile mele deveneau tot mai putine decat erau si inainte.
- Mama, tata! am strigat din nou, dar nimic.
Frica se marea cu fiecare pas ce il faceam, insa continuam sa merg. In final am ajuns in centrul satului unde am vazut groaza.
Toti locuitorii din sat erau la pamant, fara viata, corpurile lor fiind macelarite aproape in intregime, doar bucati se mai distingeau. Iar in mijlocul lor se aflau doua umbre care semanau cu siluetele a doua persoane, dar nu pareau normale. La picioarele unuia am zarit doua trupuri familiare care in urmatoarea secunda le-am recunoscut.
- Mama ! Tata ! am strigat cat m-au tinut plamanii si simteam cum lacrimile fierbinti isi faceau drum prin stratul de cenusa de pe obrajii mei.
De indata ce glasul meu a rasunat printre flacarile focului, cele doua siluete si-au intors capul spre mine. Fiori de spaima mi-au strabatut tot corpul, iar frica imi paralizase deja corpul.
Ochii unuia erau rosii ca sangele, iar coltii proeminenti si ascutiti ca o lance ardeau de nerabdarea de a mai gusta sange.
Priveam terifiata totul: satul in flacari, trupurile macelarite ale oamenilor din sat, mama si tata morti la picioarele unui monstru... Atunci am realizat: am pierdut totul !
Un zgomot puternic provenit de la o casa din spatele meu m-a anunta ca s-a daramat si tot focul ce venea spre mine imi dadea de inteles ca a sosit momentul meu de veci despre care imi povesteau mama si tata.
___________________________
