Nenorocita.
Nu pot sa cred ca si-a sacrificat propria viata doar pentru a-mi provoca mie o rana.
- Preoteasa blestemata! insa rana se agrava tot mai tare, iar otrava persita oricat de mult o inlaturam.
Firar. Durerea incepea sa devina tot mai puternic.
In aer se simtea un miros ingrozitor. Cine naiba ar putea fi incat sa emane un astfel de miros?
Mergeam printre copaci urmarind mirosul care devenea tot mai tare. Lumina puternica batea printre copacii din fata mea ceea ce insemna ca am ajuns la iesire.
In fata se intindea un sat de oameni, care parea mult prea linistit pentru aceasta ora. Iar mirosul oribil ce venea din el facea ca totul sa fie mult mai suspicios.
Chiar daca era suspicios nu era treaba mea ce se intampla acolo. M-am intors inapoi, mergand in padure, dar vederea mea incepea sa fie neclara. Acea rana era mult mai mult decat m-am asteptat eu. M-am asezat la trunchiul unui copac, insa parca si aerul imi devenea inamic fiindu-mi tot mai greu sa respir. Ochii mi s-au inchis din propria lor initiativa astfel devenind inconstient.
Cald. Ceva cald ma atingea si imi alina durerea.
Ochii inca imi erau inchisi si nu putea vedea persoana care facea ca durerea sa devina tot mai slaba. O mana m-a atins pe obraz si in momentul urmator ochii mei s-au deschis..
Ce naiba?
- Un copil? am spus destul de surprins cand am privit in directia de unde venea acea caldura.
