Eu încă te iubesc...

𝕊𝕡𝕚𝕥𝕒𝕝𝕦𝕝

Ok, ok. Poate v-am pierdut, dar sunt slăbită psihic grav după vestea aflată. Singura persoană, singura ființă, singurul om pe care vreau să îl văd bine, pentru care mi-aș da și viața, pentru care aș lupta până la moarte, ei bine...e în comă. Medicii zic că nu știu ce se va întâmpla, că nu se știe dacă va mai trăi sau nu..
Totul după ce un inconștient, un om fără pic de creier, un om handicapat (altfel nu pot să îi spun) a dat cu mașina peste el pe trecerea de pietoni. Încă nu îmi vine să cred că există oameni care sunt atât de orbiți când se află la volan.. e un om totuși, îl vezi.

Astăzi am vorbit cu Anna să mergem la el la spital.

Aah, acum sunt acasă. Nu mai pot merge la școală, abia mă țin pe picioare.. m-aș duce și nu m-aș concentra deloc. In altă ordine de idei: mă duc să mă pregătesc pentru vizita la spital. Sună groaznic...

..................................................................................

Am ajuns la spital, un loc oribil, dar în același timp și frumos pentru că se zbat să îl mențină în viață pe Sebastian.
Ne întâlnim pe hol cu mama lui, e făcută praf, nu știe ce să zică sau să facă, așa că o iau în brațe.. măcar să știe că are pe cineva alături. Între timp vine la noi un medic care o ia pe mama lui de o parte  și îi spune ceva. Mă uitam confuză pentru că am văzut-o fugind jos și plângând. Mă gândeam la ce e mai rău. Am decis să mă duc la medic să văd ce se întâmplă cu Sebastian.

Eu: Domnule...*citesc numele de pe ecuson* Cristescu. Bună ziua! Ce se întâmplă cu Sebastian? E bine?
D.C: Bună ziua..dar tu cine ești?
Eu: Sunt o prietenă de a lui.. îmi puteți spune, vă rog , ce se întâmplă cu el?
D.C: pai fată dragă..mai mult decât că aparatele trăiesc, nu el, nu pot să îți spun mai multe..

Ăsta a fost momentul în care am simțit că mor.. că nu mai are sens să trăiesc..el moare, eu trăiesc.. asta nu există!

M-am dus jos să o caut pe mama lui pentru a vorbi cu ea. Era pe banca din fața spitalului. Obosită, tristă, aproape moartă pe interior, cu suflet în milioane de bucățele, fiecare plângând după copilul ei.
M-am dus la ea și am luat-o de mână în speranța că pot să îi redau măcar un zambet, dar în zadar.
Pe mama lui o cheamă Monica și e superbă, la fel ca el, dar nu asta contează, vreau să o văd măcar cu o încercare de zâmbet.

     M: tu-tu ești prietena lui S-sebastian? spuse ștergând lacrimile de pe obraz cu mâneca.
     Eu: Prietenă, amică..
     M: nu erați împreună?
      E: din păcate nu. L-am făcut prea mult să sufere
      M: ce-ce s-a întâmplat?
      E: mi-am bătut joc de el, am fost o nesuferită...dar îl iubeam, îl iubesc și o să îl iubesc până când o să mor! spun eu bufnind în lacrimi.
      M: se vede..nici măcar rudele nu m-au sunat să vadă ce face... Dar tu ai lipsit de la școală ca să ajungi aici.
       E: aș face orice pentru el.. dacă ar exista o metodă pentru a se salva el, mi-aș da viața!
       M: eeeii, nu vorbi așa. O să se facă bine! O să îi povestești că ai fost aici aici pentru el. Dar totuși, ce s-a întâmplat între voi? S-sebastian vorbea non-stop despre o fată superbă din viața lui..cred că de tine zicea.
        E: pai e greu de explicat, dar o să încerc. El ma iubit, la fel și eu. Mereu ne întâlneam la școală și mă lua în brațe și mă făcea să mă simt protejată de cel mai frumos înger de pe pământ...dar am trecut printr-o perioadă mai complicată din viața mea; probleme cu familia mai exact. M-am îndepărtat de toți, m-am închis în mine și, fără să vreau, m-am îndepărtat și de el. Devenisem tot mai rece și nu ne mai acordam timpul nostru. Eu vorbeam cu un prieten destul de rar, el era gelos, dar jur că nu simțeam nimic pentru acel băiat. El a crezut că suntem împreună și s-a distanțat de mine. Degeaba am încercat să îi explic, nu înțelegea. Pur și simplu lucrurile s-au răcit între noi, am ajuns să nu mai vorbim și să nu mai ne salutăm..era groaznic să trec pe lângă el, pe hol, și să nu ne zicem nici măcar un "bună". Cu toate astea eu încă țin la el și îl iubesc.. aș face orice pentru el, mi-aș da chiar și viața!...spun eu plângând în hohote
         M: S-sebastian e norocos că te are în-în viața lui!..
         E: eu sunt norocoasa că îl am în viața mea....

..................................................................................