Ophelia o fire atat de minunata, atat de buna si blanda ti-a ingaduit sa stai alaturi de ea mai multe zile, iar acestea, curand, s-au transformat in ani. Momentul despartirii parea amanat pana cand o forta din exterior avea sa va desparta definitiv.
Acea zi intunecata pentru ea v-a adus sprijin reciproc, ajungand ca prin simple gesturi sa tratati rani atat de adanci ce pana atunci au fost deschise, pregatite parca pentru a fi stimulate negativ cu fiecare ocazie.
Acum intervenea din nou in viata ta principiul stropului. Un strop de speranta va lumina calea. Iti era frica, insa frica trebuia invinsa, altfel aveai sa putrezesti de viu/(e), cu sau fara ajutor. Oportunitati aveati, doar trebuia sa intindeti mana sa le prindeti si apoi sa nu renuntati la ele, decat daca va-ti agatat de o alta mai buna si benefica.
Un an ai reprezentat ajutorul si suportul tinerei prin casa, asta pana cand aceasta incheie scoala de servitori. Din primul salariu a tinut mortis sa iti plateasca inscrierea in aceeasi scoala.
Nu era greu, munca stiai sa faci, doar ca trebuia sa stii sa aplici bunele maniere si sa intelegi cum anume trebuia sa actionezi in preajma nobililor.
Ophelia muncise mult pana cand reusi sa ocupe un loc in palatul regal. Dupa spusele ei, venise acolo insotind o contesa tanara si ramasese sa slujeasca pe viitoarea regina.
Miranda era o femeie frumoasa, de fapt era mai mult o copila maturizata prea devreme. Frumusetea exterioara era similara cu cea interioara, si asa tanara a ajuns sa castige inima celui mai dorit barbat. Totusi Miranda era mai mult un pion, un soarece sperios in ghearele pisicilor. Era usor de ranit, si greu de vindecat, dar cumva o mangaiere a iubitului reusea sa ii calmeze lacrimile varsate din cine stie ce nimic, precum o privire uricioasa. Timiditatea ei era considerata inganfare, iar ura nu inceta sa izvorasca pana si in radurile servitoarelor de la castel, de aceea Ophelia ocupa un loc in suita acesteia, fiindca deja era familiarizata cu ea.
Norocul tinerei reprezenta si norocul tau. A urmat un deces al unei servitoare, executata pentru o incercare de asasinat, Ophelia a insistat, si uite asa ai ajuns sa ocupi un loc in palat.
Acestea erau lucrurile cunoscute... Dar in sufletul tau pastrai inca existenta semnului ce odihnea pe pieptul tau. Ai evitat sa il arati, si in niciun caz nu puteai risca sa povestesti cuiva ce anume vazusei in vis, urma sa se traga concluzia ca esti blestemat/a.
Aparitia misterioasa nu isi mai facu simtita prezenta in viata ta, doar uneori, cand dormeai alaturi de tanara in patul calduros de dupa soba, fiori reci se ridicau pe piciorul tau, de parca degete invelite intr-o armura indepartau lent, mangaindu-ti piciorul, materialul camasii de noapte.
Prezenta demonica iti infierbanta mereu trupul, paralizandu-l si lasandu-l prada atingerilor indecente. Respiratia linistita de langa urechile tale, alaturi de saruturi patimase pline de ardoare, iti ramaneau mereu in minte, de parca totul se intamplase abia acum cateva secunde.
Astazi, ca in obicei visai cu ochii deschisi la fragmentele intunecate din camera ta. Era atat de real sentimentul, atat de placut si innebunitor. Asta pana cand in incapere rasari Ophelia, cu o figura innegrita, de parca acun descoperise ceva ingrozitor.
As dori ca in paranteza sa se afle numele intreg al personajului vostru, varsta acestuia si numarul imaginii ce corespunde interesului romantic ales.
