You are dangerous (H.S.)

Cheaper twenty

- Vreau sa iti spun ca orice s-ar intampla eu voi fi alaturi de tine. Voi face orice pentru tine. Daca trebuie imi dau si viata pentru tine, doar sa stiu ca tu esti intreaga...

A spus asta cu o privire disperata,.eu ramanand fara cuvinte. Ce vrea sa insemne asta? Cum adica face orice pentru mine doar ca eu sa fiu intreaga? E ca si cum as fi expusa unui pericol, ceva ce el poate stie sau...nu stiu!

- Harry de ce imi spui toate astea? Ce s-a intamplat? Am reusit sa spun dupa cateva minute de tacere. A ezitat la inceput sa imi raspunda. A oftat adanc venind si luandu-ma de mana.

- Eu...m-am atasat foarte mult de tine si nu stiu ce aa pati eu daca tu ai fi in pericol. Spuse strangandu-si ochii. Despre ce pericol vorbeste?! Nu mai inteleg nimic. Si eu am inceput sa tin la el,dar el ma sperie acum.

- Harry ce fel de pericol? Explica-mi! I-am cerut calma. A oftat din nou musandu-si buza de jos.

- Eu nu sunt acel 'baiatul cumite' care s-a indragostot de tine. Nu sunt un inger si imi pare rau pentru asta. Imi pare rau ca nu te pot iubi asa cum ar face-o un baiat cuminte, nu bad-boyul scolii asa cum sunt eu.

- In primul rand eu cred ca orice fata ar vrea sa fie impreuna cu bad-boyul scolii sau macar ca el sa se uite la ea. Si in al doilea rad nu mi-am spus ce pericole! Stiu ca nu esti cuminte, dar ce poate fi asa rau incat ca eu sa fiu ranita...nu inteleg. Chiar si daca ai fi in vreo mafie, ce ar avea oamenii aia cu mine?

- Uite...oamenii fin mafie cand vor sa se razbune pe cineva care i-a tradat sau mai stiu eu ce au facut ii ataca la punctul lor sensibil. Iar acel punct sensibil e familia. Fie tata, mama, sora frate...si cel mai rau e cand iti ataca sotia sau iubita, pe care fiecare stie cat de mult o iubeste. Sau la fel iti pot ataca copii...lor nu le pasa..in ochii lor vad doar raul. Ei sunt rai. Am simtit un fior pe sirea spinarii la auzul cuvintelor sale.

- Stai! Tu de unde stii toate astea? Poate stii asta doar daca face parte din ei, nu?! Si-a lasat capul in jos inchizandu-si ochii.

- A venit momentul sa iti spun adevarul. Cine sunt eu cu adevarat.

Chiar voiam sa aflu. Dar ce poate fi asa rau? Doar nu face trafic de carne vie, arme, droguri sau ce mai este..nu-i asa? In interiorul meu ma rugam sa nu fie ceva de genul. Sau sa fie un mafiot care cine stie ce face. Mi-a ridicat barbia pentru a ma uita in ochii lui. Nici nu am observat ca mi-am lasat capul in jos. Ochii lui verzi sclipeu cand i-a intalnit pe ai mei. Chipul lui nu mai schita nimic.

- Eu...conduc o mafie. O mafie care are la baza furatul masinilor  si vandutul de droguri. Stiu sunt un monstru. Bate-ma, injura-ma sau fugi de mine. Sunt un pericol pentru tine, pentru sufletul tau curat. Tu esti curata, nu ai pacate, pe cand eu sunt plin de noroi. A spus asta cu ochii in lacrimi. Am ramas socata. Fura masini plus trafiv de droguri. Iar el e seful. Seful unei mafii. Harry nu pare un asa monstru cand se comporta frumos cu tine si iti spune toate acele lucruri dulci pe care multe fete ar dori sa le auda din gura unui baiat. Insa asta e mult! E mult prea mult! Nu ma asteptam sa fie atat de periculos.

Am simtit cum o lacrima ameninta ca va iesi insa am sters-o rapid cu podul palmii.

- Vreau sa...luam o pauza. Cuvintele au iesit pe gura fara sa le gandesc. Sincer nu stiu de ce am spus asta, dar poate e mai bine asa.  Poate se astepta sa spun asta.

- Gata?! Asta ne e sfarsitul? Aici se termina relatia noastra? Spuse intr-un hohot de plans. Am simtit ca nu mai pot si am inceput si eu sa plang.

- Nu! Nu ne despartim! Vreau doar o pauza. O pauza in care sa ma gandesc ce e bine si ce nu. Daca e gresit ceea ce fac in viata. Am spus printre lacrimi.

- Nu...e ok.. Poti pleca de langa mine. Tu iti vei gasi pe altcineva. Cineva care te merita cu adevarat, cineva care nu e un mafiot asa ca mine. Cineva care are sufletul curat asa ca tine...meriti un astfel de baiat langa tine. Nu pe mine. Eu pot trai si singur, insa tu nu.

Nu mi-a venit sa cred ceea ce tocmai a spus. Mai mult m-au socat aceste cuvinte decat atunci cand mi-a spus ca e mafiot.

- NU! Am protestat eu nemultumita de ceea ce tocmai a scos el pe gura. Insa..vreau sa luam o pauza.. O pauza in care sa ma gandesc ce e bine pentru mine si ce nu! Am spus cu glasul stins. Nu vreau sa il parasesc, dar el e mai periculor decat as fi crezut si nu stiu ce,sa mai fac. Am simtit cum ochii mei se umple de lacrimi. M-am dus mai aproape de el insa s-a dat un pas in spate. Am mers din nou spre el si m-am aruncat in bratele lui prinzandu-i tricoul il pumnul meu mic. Mi-am pus capul pe pieptul lui si am inceput sa plang si mai tare. Stiu ca era sursprins de reactia mea, insa m-am bucurat cand si-a dus bratele mari si puternice in jurul meu tinandu-ma protector.

Dupa ce am mai discutat cu Harry si i-am spus ca nu il parasesc dar inca vreau acea pauza eu m-am linistit...insa stiu ca el nu. Stiu ca nu ma crede. Stie ca e periculos pentru mine, dar nu imi pasa atat de mult. Iubirea e mai mare decat traficantul din el.

Eu am dormit singura in pat el refuzand sa doarma cu mine pe motiv ca nu vrea sa imi faca si mai mult rau. Eu nu vad ce rau imi poate face asta, insa el e mai matur decat mine si poate are dreptate.

Am urcat in autobuz impreuna cu colegii. Harry...Harry a plecat. Nu stiu unde..azi dimineata nu era in camera, nici hainele lui. Mi-a lasat un mesaj im care scria ca are ceva treburi urgente de rezolvat.

Drumul spre casa mi s-a parut cam lung. Asta pentru ca data trecuta eu am adormit. Insa am privit peisajele care erau destul de fascinante.

Am intrat in casa mergand direct in camera mea. Parintii nu erau acasa. Poate e mai bine asa.

Am intrat rapid in dus spalandu-mi corpul si parul. M-am imbracat in pijamale apoi am coborat in bucatarie pentru ca stimacul meu scotea sunete ciudate semn ca imi e foame. Nu am mai mancat nimic de ieri seara. Am cautat ceva prin frigider gasind ceva gemuri de capsuni si zmeura. Am luat un borcan cu gem de capsiuni si cateva bucati de paine. Am inceput sa imi ung feliile de paine. Gemul avea un gust minunat. Imi aduce aminte de bunica. M-am intristat imediat cand mi-am adus aminte de bunica mea. Ea obisnuia sa imi faca mereu gemuri sau cozonaci de casa inainte sa moara. Am alungat rapid acest gand.

Am inceput sa casc iar ochii ma usturau de la oboseala. M-am bagat in pat iar somnul m-a luat rapid.

Pam-pam!!!:*

Imi cer scuze ca nu am mai postat de mult dar am avut de invatat...iar capitolul ar fi fost postat acum cateva zile insa mi s.a sters si a trebuit sa il rescriu:@
Cei care cititi va rog spune.ti.mi parerea despre ce scriu! Vreau sa stiu ce parere aveti, daca mai merita sa scriu cartea sau nu...atata va rog :03 . Sper sa ma intelegeti.
Va puo si va iubesc! :*:*:*