Noapte de foc,
Visuri aprinse.
Stam pe balcon
Și stele vegheam,
Iar luna albie
Măndră strălucea,
Mai mândră ca noaptea,
Spre mine zâmbea,
Iar stele râdeau,
Râdeau și șopteau
Un gând amoros...
Și pulbere de zăpadă,
Pe piele-mi cădeau,
Și gingașii fulgi,
Pe piele-mi se topeau.
În noaptea de foc
Apar sentimente.
Un fior dulce
De-ndat' mă cuprinde,
Mă învăluiește-n grabă
Într-un văl de bucurii
Colorat cu zâmbete.
Și se aud foșnete
Din pădurea dragostei...
Un vânt domol
Mă mângâie
Și de mână mă cuprinde,
Cu vrăji de-amor
Mă farmecă,
În poiană mă trimite,
Despre noapte să învăț,
Noaptea de foc
Ce ceru-ncălzește
Și de-o iubire pură
Îl dăinuitește.
Dar noaptea de foc
Ușor dispărea,
Iar ziua-apărea
Cu-n soare-amoros
De-un roșu aprins,
Ca buzele lui,
Iar razele fine,
Ca brațele lui.
Din vis mă trezesc
Și noaptea de foc
Ușor amorțește,
Între stele ia loc,
La somn se grăbește,
Iar soalere-l invită
Să conducă iubirea
În inimile noastre
Ca noaptea de foc.
