Ființă blândă

81 4 2
                                    

Un zâmbet renăscut se vede
Pe chipul tău...
În ochii tăi , eu văd tăcere
Dragul meu...
Suferința-ți trece mută ,
Dar frica , ea încă ascultă
Inima ce se opune...
Ea se teme...

Ființă blândă , dormi acum ,
Ațipește liniștit , la mine-n brațe...
Eu te mângâi ca pe-o pană albă
De porumbel , cu suflet pur .
Te ating cu grijă mare ,
Ca pe-un fulg de nea ce-apare
Într-o zi de iarnă grea ,
Ce s-așază lin pe haină ,
Strălucind de frumusețe
Și topindu-se de dragoste ,
De căldura trupului ,
De iubirea sufletului .

Poezii moderniste Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum