Elita Scriitorilor ♦ interviuri cu scriitorii de mâine ♦

♦ Interviu #9 ♦ RobMichael► Despre alegeri și fericire. Despre scris.

NOTĂ: Sunt convins că acest interviu nu a ieșit așa cum poate v-ați fi așteptat. Nu este la fel de grozav ca precedentele, pentru că nu sunt omul căruia să i se ia un interviu, ci cel care îl realizează. Dar sper că prin intermediul celor 18 întrebări să mă puteți cunoaște mai bine.

Poate că dacă m-aș fi simțit mai bine, aș fi răspuns mai bine, așa că     iertați-mă. Și mai iertați-mă și pentru faptul că am fost nevoit să triez din întrebări. Le-am selectat pe toate, vrând să răspund la fiecare, însă promit că nu vor rămâne nelămuriri.

Sper să vă placă! :)

ȘI LA MULȚI ANI, DRAGI ROMÂNI! SUNTEȚI MINUNAȚI

1.      De ce scrii?

► Să știți că și eu m-am întrebat adesea de ce scriu. De ce să îmi pierd atâta amar de ore prețioase în care mi-aș putea petrece altfel timpul? De ce să nu fac altceva? De ce să nu fac și eu ce fac ceilalți, asemeni mie? Să merg pe teren de dimineață până seara și să joc fotbal. Sau baschet. Sau să chiulesc de la ore și să merg în diferite locuri obscure. Sau să uit să mă întorc acasă și să merg în cluburi, unde să mă îmbăt, să mă droghez și să fiu desfrânat din toate punctele de vedere.

            Oare ce e în neregulă cu mine? De ce mă tot încăpățânez să scriu? Să fiu diferit. De ce să mă agăț de iluzii care se crapă clipă cu clipă, tot mai mult, până se vor spulbera complet? De ce să nu fac lucruri care nu mă secătuiesc de speranțe și bucurii? De ce să nu fac lucruri certe, care îmi aduc împlinire temporară? De ce să vreau să creez, să-mi transpun imaginația într-un titlu, într-o propoziție, o frază, un paragraf, un roman? O poveste. Cu ce greșesc dacă vreau să împărtășesc cu voi bucuria pe care o am când încep să scriu și când termin ceva ce îmi aparține. De ce să nu mă pot umple de beatitudine când citesc o părere? De ce să nu simt că fac ceva corect, că în sfârșit viața mea capătă noi sensuri? De ce să nu-mi fac prieteni noi, prieteni cu adevărat inteligenți, interesați de acele lucruri importante pentru un om?

            Aș putea face un milion de lucruri. Eu am ales să scriu. Pentru voi. Pentru alte lumi în care să trăiți. Să trăim împreună.

2.      O carte care te-a influențat și de ce?

          ►  Trebuie să vă mărturisesc faptul că nu am iubit literatura de la bun început. Când eram mic, în clasele I-IV, eram foarte bun la matematică și detestam româna. Acum urăsc matematica și îmi place româna, însă doar strict la partea creațională. Am început să scriu cu ocazia temelor la română. Aveam, ca de obicei, de realizat compuneri. Spre exemplu, cu toamna.  Am fost remarcat de învățătoare și pot spune că era ceva ce știam să fac foarte bine, de plăcere. Și de atunci, mi-am promis că voi evolua, că voi fi din ce în ce mai bun. Că într-o bună zi, când îmi voi simți sfârșitul, îmi voi citi autobiografia și voi plânge de fericire, pentru că am fost un om important, pentru că am reușit să schimb ceva. Pentru că poate am redat zâmbetul pe chipul celor triști. Poate pentru că am salvat pe cineva, citindu-mi scrierile. O poveste. O poezie. O viață întreagă.

            Prima carte pe care am citit-o a fost de Crăciun. În 2010 sau în 2011. În mod întâmplător, la mama la serviciu se dădeau cadouri celor care aveau copii de până în 14 ani. Într-o anumită zi, mama a venit acasă cu acel cadou. Eram nerăbdător să văd despre ce era vorba. Când mi-a spus că era o carte și nu vreo jucărie robotică, m-am dezumflat. Ei bine, era o carte. Am scos-o din geantă și m-am uitat la ea de parcă aveam o stea în palme. Coperta era urâtă. Cu aspect prăfuit. Fadă. Demodată. Se numea „Ucenicul vraciului". Mulți poate ați auzit de ea. Mulți, poate că nu. Poate suna banal, dar pentru mine nu a fost așa.