Pentru o seara placuta de primavara, in chip cliseic pentru suflul scrisului, ma simt mizerabil. Plaga asta promoveaza anonimatul cu masti sterile sau, care mai de care, diverse sortimente excentrice de cartier vazute in trecut doar prin gastile microbiste si in poze banale.
Nu, nu disper, si nici nu ma apropiu de colericism, ci parca colcaie in mine o schimbare ce urmeaza sa izbucneasca strident, si asupra careia nu am nicio noima de control.
Plimbarea ma racoreste, ce-i drept, si pe bietul meu portofel, si de siguranta umplu buzunarele cu diverse licori si ganduri bune, probabil ca daca nu uitam castile era si o atmosfera mai romantica. Imi place sa cred ca inca am un rost in acest loc si ca sa-mi tihneasca sederea mult prea prelungita, ma ocup cu diverse baliverne casnice si plimbari clandestine, iar briza de afara si caldura de seara a lampilor doar ma invita tacute sa privesc in gol si sa ma contopesc cu ele. Desigur, ar fi frumos si sa le ingadui sa-mi arate putin din magia lor, insa stau cu nasul pironit intr-un ecran spart incercand sa deslusesc figuri cunoscute din poze sau astept intr-o coada infinita pentru inca o bere. Si inca o bere.
Sa ma simt prea ignorant fata de toata situatia? Probabil ar fi sanatos sa-mi dau chair si mai putin interes..
CITEȘTI
Jurnal clandestin
NouvellesCuvinte ivite din necesitatea de a crea, sau din pura plictiseala. Nu cred ca scriu cu un rost anume, dar nici nu mi-ar fi in detriment sa vad un impact in randurile cititorilor.
