𝕸𝖞 𝖗𝖎𝖌𝖍𝖙 𝖍𝖊𝖗𝖊

ᑭᖇOᒪOᘜ

        NECORECTAT
     

              ᑭOᐯ  Lee Ji

    Hey! Eu sunt Lee Ji. Am 22 de ani și lucrez într-o companie de jocuri.. Imi plac jocurile de aceea am ales aceasta oportunitate sa spunem asa, după mine nu prea as fi făcut-o, dar appa(tata) m-a împins spre asta.. Sunt șeful echipei de formare, mai pe înțelesul tuturor noi creăm ideea, numele, povestea, ce LEF, modul viitorului joc... Nu e o treaba ușoară trebuie sa ai tot timpul idei și sa le prezinți pe cele mai bune, deoarece e greu sa convingi CEO-ul.
          Eomma(mama) m-a părăsit la 17 ani când a aflat ca sunt însărcinată.. As fi preferat sa nu mai fie printre noi decât sa plece... Pana anul trecut nici măcar un semn nu mi-a mai dat, dar când a aflat ca am ajuns ceva imediat a venit la companie. Cu greu nu am băgat-o în seama. Și acum îmi amintesc cuvintele ei "Puslama asa te-am crescut! Nu meriți nici 2 bani! Curva nerecunoscatoare!" sunt c-am dure, dar ce sa fac? Asta e ea. M-am făcut de ras în acea zi. Decât Hyuna, colega mea de munca știe puțin din viata mea. Niciodată nu am preferat să-mi spun viata.. Dacă m-ați întreba ce este viata v-aș spune o teorie mai științifică sau banala..mulți oameni de știință au încercat sa găsească o terie, dar nu au reușit. Viata este viata! Eu sunt în viata, tu ești în viata, animalele sunt în viata, iar musculitele care bâzâie în jurul nostru sunt în viata poate nu pentru mult timp...
      Dupa mine viata este hoata, parsiva si rea.. Am învăț asta de mica... Viata este mai mult compusa din greutăți pana și cei mai bogați oameni sunt deprimați. Nu știu ce ar fi viata fără griji...
       La cât de deprimata sunt în ultimii ani ma mir ca n-am ajuns la spitalul de nebuni sau sa ajung să-mi tai venele... Puterea mea este Kim Seo Joon puiul meu... Băiețelul meu de numai 4 anișori... Seamana mult cu tatăl sau Namjoon, Kim Namjoon care m-a lăsat și el... As fi vrut sa semene mai mult cu mine, deoarece când îl privesc îmi amintesc de omul care m-a distrus, dar și de omul de care nu puteam trai, de prima mea iubire pentru care as fi făcut orice, mi-aș fi dat viata pentru el.. Când am aflat ca sunt însărcinată a fost prea târziu pentru avort,dar ma bucur ca nu l-am făcut.. A fost greu, foarte greu... Pe appa l-am dezamăgit foarte rău... Nu știu dacă m-a iertat...
      Namjoon nu știe ca are un copil... Cand am vrut să-i spun a fost prea târziu.. Atunci dispăruse din viata mea... Imi amintesc fiecare secunda din acea zi de miercuri...
       Eram în  clasa a 12 a, era ora 6:00, ma îndreptam spre casa lui... Obișnuiam să-l trezesc, deoarece era foarte puturos... Acum o mai fi asa? Nu contează. Revenind. Am intrat în casa, acesta locuia singur,fiindcă părinții acestuia l-au trimis sa studieze în Seul(Sangdo-dong este orașul sau natal), am intrat în dormitor nici urma de el.. Am început să-l strig, să-l caut, dar nicăieri.. M-am dus înapoi în dormitor spunându-l, dar nimic.. Pana la urma am găsit un bilet pe noptiera în care-și lua adio...eram pe jos plângând, iar după câteva ore au apărut niște oameni pentru ai lua lucrurile și elibera casa.
         Dupa un an în viata mea a apărut YANG YANG un gay al naibii de frumos. Acesta locuiește pe acoperișul casei mele(în Coreea aproximativ toate casele/blocurile mai au o mini casa pe acoperiș). Yang are un iubit, Li Xian care și ala este frumos.. Sunt dați naibii. Dacă nu erau gay era perfect. Acest Yang Yang îmi știe fiecare secret..el ma m-ai ajuta cu Seo Joon și nu spune nu la provocari, deoarece appa încă lucrează fiind un actor de succes...
        Cel mai mare of al meu este când băiețelul meu ma întreabă de tatăl sau.. Nu știu ce să-i spun. Mulți copii fac mișto de el, iar când ma m-ai duc la ședințe sunt unele vorbe care au subînțeles. Sunt cea mai tânără mama dintre toate.
        Sunt trezita din lumea mea când primesc un apel de la Yang.

    - 𝕒𝕡𝕖𝕝-
Y(yang) :Ji vin-o la grădiniță acum!spune mai mult țipând
Eu:Ce s-a-ntamplat?
Y:Seo plânge. Asa l-am găsit. Era pe jos în fata porții de la grădiniță și cu toate asta nu vrea acasă. Nu știu ce să-i fac. Nu vrea sa vorbească cu mine. Ma sperie.
Eu:Stai acolo. Acum vin. Dă-mi-l la telefon
     Yang mi-l da la telefon.. S-au mai întâmplat lucruri de genul. Cu viteza luminii îmi iau paltonul pe mine și fug spre biroul CEO-LUI...
S(Seo) :Eomma nu vleau acasă. Pana nu vi, nu plec.spune plângând
Eu:Acum vine mami. Îți promit. Pana atunci stai cu nasul Yang...
S:Biinee.. Sa v-vi...

    𝕒𝕡𝕖𝕝 𝕥𝕖𝕣𝕞𝕚𝕟𝕒𝕥

     CEO știe ca am un copil. Am mai plecat și e greu de convins... Urc ultimele trepte, bat la ușă si intru.
Eu:CEO Jung va rog pot pleca pentru o ora maxim 2. Nu îmi mai dați pauza de masa, îmi măriți orele de lucru, dar da-ți-mi drumul. S-a întâmplat ceva cu copilul meu.
CEO:Lee ți-am mai zis. Nu-ți pot da drumul când vrei. Trebuiesc sa ajunga partenerii cu care comunicam în după amiaza asta. Ai de lucru.
Eu:Dar...
CEO:Niciun dar. Dacă acum pleci, vei pleca definitiv.. Îți voi scrie chiar eu demisia.
Eu:Atunci bine. Când ma vii întoarce o voi semna.. Mai important este copilul meu decât serviciul asta..spun plecand..
     În urma mea se auzea tipatul lui...

      În 10-15 minute am ajuns la grădiniță. L-am văzut pe Yang cum încerca să-l ridice de jos și să-l liniștească pe Seo,dar în zadar. Opresc mașina în fata grădiniței, cobor și merg spre Seo, după care îl îmbrățișez.

            Sper sa va placa.
C-am atât pentru astăzi.
Pwp pana data viitoare!! ♥️💜
Dacă aveți vro idee sau ceva de genul(ce s-ar întâmpla în capitolul următor) s-o scrieți în comentarii...