𝕸𝖞 𝖗𝖎𝖌𝖍𝖙 𝖍𝖊𝖗𝖊

ᑕᗩᑭITOᒪᑌᒪ 17

       NECORECTAT

                Autor

     Locul unde se ținea expoziția era la marginea orașului, mai bine zis în pustietate.

          Perspectiva Eun

     Ma plictiseam așteptând pe scaun ca Namjoon sa termine de vorbit. Examinasem de 5 ori aceea sală. Nu mi se părea nimic special.

    Spre surprinderea mea nu știu cum își face apariția Yoongi împreună cu o femeie... Bărbatul cu care conversa Namjoon le face cu mâna. Yoongi când trece pe lângă mine ma inghionteste și după îmi zâmbește.

    Când cei 3 bărbați se întâlnesc se salută. Am putut observa zâmbetul lui Namjoon când a văzut aceea femeie.

     De ce sa mint? Eram puțin geloasă, poate puțin mai mult.

     După încă 30 de minute în care am fost data uitării îmi scot telefonul din buzunar și ii trimit un mesaj lui Yang . Ca de fiecare data nu-mi răspunde..asa ca decid sa intru pe rețelele de socializare.

   Primesc un apel de la Seo asa ca ii răspund imediat. Ma ridic de pe scaun și ma îndrept spre ieșire.

     𝔸𝕡𝕖𝕝

Eu:Da Seo!
Y:Eun, sunt eu Yang. Poți să-l duc pe Seo undeva?
Eu:Unde Yang? De ce nu l ai lăsat pe el să-mi spună? De ce nu mi-ai răspuns la mesaje? Cel târziu la 22:00 sa va întoarceți. Okay?
Y:Mai ușor cu întrebările. Știi ca bărbații nu sunt receptivi.. În primul rand nu mai am baterie deci... Îl iau într-o mica excursie cu compania. Stam 2 zile. Deci...? Te rog! Lasă-mă să-l iau
Eu:De ce trebuie să-l iei?
Y:Pai toată lumea vine cu cineva... Si am înțeles ca sutn și câțiva copii... I ar prinde bine

    Pe fundal se auzeau rugămințile lui Seo

Eu:Îl las, dar cu o condiție.
Y:Spune, accept orice
Eu:Sa ai grija de el ca ochii din cap
Y:Înțeles. Pa!

    După ce apelul se sfârșește apelul primesc un mesaj de la yang cu "Te pupa fratele tău".. Al naiba spunea ca nu are baterie...

   Dau sa ma întorc, dar în spatele meu era Namjoon.

N:De ce ai ieșit? Cu cine vorbeai?
Eu:Ya! Sunt data uitării de ceva timp, vroiam o gura de aer! Și ce e treaba ta cu cine port conversații? ridic tonul la el
N:Cine a zis ca ești data uitării? Și cum nu e treaba mea?
Eu:De când suntem aici zici ca nu exist. De ce m ai mai luat? Huh? Sunt pe post de manechin? De impresie buna? Vreau sa ne întoarcem!
N:Nu putem.. Poate peste 2 ore.
Eu:Atunci rămâi cu fufa aia. Am plecat!
N:Nu pleci! N ai cu ce te întoarce. Nu te las sa faci autostopul!
Eu:Nu e treaba ta cum ajung! Dacă nu erai neglijent poate nu decurgeam la asta!spun și plec

     Mergeam de mai bine de jumătate de ora și nu trecea nici o mașină... Ma așez pe bordura de la marginea drumului și mi așez fusta.

   Pana la urma urmei vad din depărtare o mașină. Ma ridic și ii fac semn sa oprească. Era un bărbat... Am fost puțin sfioasa la început, dar după am dat-o în vorba.

Eu:Hey! Mergeți în Seoul?
X:Da.
Eu:Ma puteți lua și pe mine?
X:Nu știu ce sa zic
Eu:Va rog!
X:Tu nu ești Lee Ji Eun?
Eu:Da, de ce?
X:Nu contează.. Urca!

         AUTOR

    Liniștea era asurzitoare... Eun se simțea inconfortabil și isi trăgea aproape tot timpul de fustă.