Dincolo De Unde Apune Soarele

3. La 3 dimineața...

Plâng și lovesc cu pumnii în pereții reci și duri.  O merit. Merit tot răul din lume.

Am rănit-o așa de mult.  Sunt un nenorocit. Merit să mor. Voi muri cu ea. Asta voi face.

Deschid brutal ușa camerei mele, alergând către bucătăria întunecată.  Deschid zgomotos toate sertarele până găsesc un cuțit.

Lacrimile îmi încețoșează privirea, mâna îmi  tremură de teamă, iar vina mă sugrumă.

-Nu mai suport sentimentul ăsta nenorocit de vină!, urlu eu cu cuțitul tremurând în mână.

Dintr-o mișcare bruscă mi s-au conturat primele firișoare de sânge pe mână.
Curajul de a-mi înfinge cuțitul în inimă îmi lipsea cu desăvârșire.

-La naiba!, șoptesc eu. Sunt un nemernic tâmpit...

Mă rezem ușor de perete, întorcându-mi privirea către singurul geam din încăpere, pe unde se răsfrângeau razele fine ale lunii.

-Oh, draga mea... la câte crime ai fost silită să te uiți,  șoptesc eu făcând referire la astru .

Mă uitam absent la rana de pe mână, la sângele care curgea lin pe pielea mea albă.

Brusc, aud niște pași repezi . După perete apare o siluetă care, imediat trage un glonț lângă mâna mea însângerată.

-Ce nai..., apuc să spun,  până să se se audă și-al doilea glonț tras tot pe lângă mine.

-Ești jalnic, îi reproșez eu.

-Doamne, Oliver! Tu erai prostule! Puteam să te ucid!, spune panicat Andrew, colegul meu de apartament.

Acesta aprinde luminile, făcându-mă să mi duc mâna la ochi.

-Te-am ranit? , spune acesta văzându-mi rana.

Îmi dau absent ochii peste cap. La ce indiferent e tipul ăsta , mi-ar fi dat cadavrul la câini.

-Nu știam că ai o armă, adaug eu.

-O țineam pentru cazuri ca acestea. M-ai speriat de moarte!

-E ilegal să ai așa ceva. De unde ai făcut rost de pistol?

-Nu e treaba ta, spune Andrew plictisit.

Probabil așa e. Dar viața mea e în joc.
Ce tot spun, eu trebuie să mor... dar aparent nu sunt încă pregătit să plătesc pentru păcatele mele cu propria viață.

Mă ridic de pe jos.

-Dacă nu m-ai omorât pe mine, fii sigur că pe babele de la parter le-ai băgat deja în comă.. prostia aia e zgomotoasă,  zic eu pe un ton arogant.

-Tu nu ești sănătos.  Te-ai tăiat și urlai pe aici ca un dement.

-Îmi pare rău pentru asta.

Andrew se întoarse mergând către camera lui.

Îl urmez tăcut, stingând luminile.

-Viața ta va fi un coșmar omule, îmi spune Andrew înainte să intre în dormitorul lui.

-Știu, șoptesc eu în timp ce intru în cameră și închid ușa cu cheia.

Va fi groaznic.