De când m-ai luat pustiu de mână
Nu am mai fost aproape de tine.
Iar din buruieni, tu mi-ai făcut cunună
Din spini și flori și aripi de albine.
Prin ochii mei te uiți cu disperare,
Umpic mai departe de retină.
Și-ți vezi reflexia cum dispare,
Reapare în galbenă rutină.
Rupându-se în lumină,
Dau uitare dimineața disperării
Că sunt tânără copilă,
Cu abject te dau uitării.
Fără milă și fără teamă am să te las pe tine
Să decizi a mea soartă, fie rău sau fie bine.
Ca să văd ce mă așteaptă, are loc o acalmie,
Iar dintr-o singură poveste am ales finaluri o mie.
