Pe obrajii mei cei fragezi
Mi te-ai topit încetișor.
Și cu aripi mici și calde
Mi-ai pus petale în covor,
Iar cu noaptea în bătaie
Nu am să îți las ușor
Această lume care
A uitat ce-nseamnă zbor.
Dintr-un pârâu carmin
Și cu o piatră seacă
Din spini îmi fac cămin
Și văd cum albine pleacă
Stupi și faguri, meri și muguri
Se ofilesc și cad a mele gânduri
Iar când iadul se ridică din fum
Și viața toată este scrum
Atunci și eu am să mă scurg
Și am să mor lângă amurg.
