||FINALIZATĂ||
Evelyn a primit cea mai grea încercare de la viață, iar acum încearcă să o depășească. Iubirea pentru sora ei este neprețuită. A se implica într-o relație cere riscuri, mai ales dacă este vorba de fermecătorul vecin, care îi apare...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Prea mult control strică
Scap poza din mână și mă întorc încet spre Aaron. Cu o mână țin de prosop să nu se desfacă și cu alta îmi șterg lacrimile.
- Ai dreptate , nu trebuia să îmi bag nasul...
Trec pe lângă el , dorind să nu ne certăm , dar îmi prinde brațul și îmi cere să mă așez pe canapea.
- Nu sunt supărat. Ai tot dreptul să fii curioasă.
Se așază lângă mine și pare gata să-mi destăinuie tainele pozei. Îl rog să mă lase înaintea să mă schimb , în timp ce el pregătește două ceaiuri. Stăm la masa din bucătărie și gust p gură din lichidul fierbinte , așteptând ca el să-mi povestească.
- În poză , cum bine ți-ai dat seama , e sora mea mai mică.
- Ce s-a întâmplat cu ea ? Îmi fac curaj să întreb.
- A murit. Acum zece ani , strivită de o mașină pe trecerea de pietoni . De aceea părinții mei nu se mai înțeleg , tata a luând-o pe căi greșite. Durerea a fost prea mare , iar inevitabilul s-a produs.
Îi duc mâna la buze și îi sărut palma , o lacrimă ajungând pe ea. Îmi mângâie obrazul cu pielea lui catifelată.
- În noaptea aceea , s-au auzit zgomote din cameră.
- Păi , fantome nu avem...Râde ușor încercând să risipească tristețea. Probabil era mama. Când i se face dor , obișnuiește să doarmă în camera lui Daisy.
Nici nu-mi pot imagina cum e să trăiești cu durerea pierderii propriului copil. Ca mai apoi să accepți faptul că soțul tău nu mai e lângă tine și multe alte nenorociri ce au urmat.
Se apropie de mine și mă îmbrățișează pe la spate , sărutându-mă pe gât.
- Dar să nu ne mai gândim la asta. Spune mai bine ce vrei să facem astăzi.
- Sunt obosită. Vreau doar să stau în pat.
- Îmi place cum sună.
Pufnesc și mă îndrept spre ușă.
- Mă duc să văd ce face Josie și să-i pregătesc cina. Vin mai târziu.
Îi trimit o bezea prin aer și ies , neașteptând un răspuns. Cobor un etaj , unde găsesc ușa tot închisă cum am lăsat-o. Spre surprinderea mea , Josie încă nu a venit acasă , ceea ce mi se pare ciudat.
Din ce știu , nu se vede cu vreun băiat , iar dacă ieșea cu fetele mă anunța. Nu-i stă în fire să mă lase să-mi fac griji.
O sun și îi trimit mesaje câteva minute bune , dar nu răspunde la niciun apel. Încep să mă panichez și tocmai când să plec să o caut ca disperata prin oraș , sora mea își face apariția.
