Julia

Capitolul I

Este dimineață. Și atât. Nu intră vreo rază a soarelui călduroasă care mă trezește din somnul meu adânc. Unu, pentru că am draperiile trase și sunt negre, doi, pentru că nu sunt într-un roman al Norei Roberts și trei, nu am dormit deloc aseară.

Am reușit să ațipesc doar câteva ore și acum m-am trezit din simplul fapt că trebuie să cobor la micul dejun. Mama ține morțiș ca în weekend-uri să îl servim în familie la ora 10 fix. Și uite cum îmi pierd 2 ore din viață, uitându-mă la omul pe care îl disprețuiesc cel mai mult pe lume, Andrew Williams. Presupusul meu tată.

Primii ani aici am adorat această familie. Mâncam bine, aveam o educație bună, aveam sprijin moral și mai ales, eram fericiți. Degeaba ai o mulțime de bani dacă nu ești fericit. Fericirea nu se cumpără.

Andrew a început să bea. La început nu era ceva serios. Un pahar de vin a devenit o sticlă și o sticlă a devenit "bea cât de mult poți, până adormi pe canapeaua din sufragerie". Mama, din femeia senină și fericită pe care am cunoscut-o, a devenit femeia tristă și serioasă. Nu era zi în care să nu zâmbească sau să râdă sincer.

Au început bătăile. La început dădea doar în mama. Îi dădea cu pumnul, cu picioarele și cu palmele. Am urmat eu. Mă săturasem de agresiunea din familia noastră, așa că m-am băgat între ei într-o seară. M-am țipat la Andrew așa tare încât câteva zile nu am mai putut vorbi. Știu că în acea seară l-am lovit. I-am dat un pumn în nas. M-a luat de mână, m-a târât în camera mea în timp ce mama se ruga plângând să mă lase să plec și a încuiat ușa după noi. Timp de câteva ore am fost bătută, jigniră și pipăită în cele mai crunte moduri.

-Salut! spun în timp ce intru în sufragerie, unde urma să mănâncăm.

-Bună dimineața! îmi răspunde Andrew.

-Pentru tine!

-Poftim?

-Am spus, pentru tine este bună. Acum nici nu mai auzi? De la cât bei, cred și eu.

-Nu îți este puțină rușine? Te-am adus în casa asta și te-am crescut ca pe fata mea. Ți-am cumpărat tot ce ai vrut și te-am luat din centru ăla pentru nu a ajunge vreo nespălată bună de nimic.

-Nu mie ar trebui să îmi fie rușine aici, tată. Ție ar trebui să îți fie. De câțiva ani te-ai apucat de băut fără motiv. Aveai o viață minunată și fericită. Dacă este din cauza mea, mă puteai duce oricând înapoi. Nu eu am vrut să plec. Voi m-ați luat. Și dacă într-adevăr te-ai apucat de băut din cauză că îți mâncam eu banii, nu ar fi trebuit să dai în femeie asta care te iubește ca pe ochii din cap și îți iartă toate minciunile și greșelile pe care le faci. M-am saturat de tine și dacă nu ar fi fost mama, aș fi zburat de aici acum mulți ani! Clar? țip la el cu lacrimi în ochi.

Se uită la mine rănit. Defapt, cred că i-am rănit egoul, nu i-am rănit sentimentele. Se ridică încet, cu lacrimi în ochi și se apropie atât de mult de mine încât încep să mă panichez. Ridică mâna în semn că vrea să mă lovească, dar aud o voce masculină din ușă care țipă la el.

-Ce naiba se întâmplă? Dacă dai în ea jur pe ce am mai sfânt că te omor în bătaie, Andrew! Lasă mâna jos!

Elijah. Cel mai bun prieten al meu care știe tot ce se întâmplă în familia asta nebună. Mama plânge în pragul ușii, iar Elijah îl ține de cot pe Andrew și se uită la el furios. Ce caută aici? Mă uit la mama și mimează pe buze că ea l-a chemat.