Medical Police🦠🧬🧫🚨

I

Spitalul NewLife din New York. Majoritatea personalului medical se afla la recepție. Rose stătea ca de obicei la tejghea și programa pacienții. Dori dădea cu mopul. David era ca de obicei pictat pe față ca un clown și avea desenați pe tricou doi plămâni căci era pe secția de pneumologie. Mulți alții își făceau treburile dar nu contează așa mult.
Un om înalt,slab și îmbrăcat cu o uniformă albastră vine și trântește pe jos 3 truse medicale.
Rose: Ți-am mai spus,Edward! Astea sunt la Primul Ajutor! Cealaltă aripă!
În boxe se aude o voce masculină: Atenție personal medical! Cum se numește un concurs de țesut pânze de păianjeni? Urzeală. Asta a fost tot!
Directorul spitalului,Sy,intră pe ușă împingând ceva greu acoperit cu o prelată. Își trage sufletul și zice:
-Doamnelor și domnilor doctori,veniți cu mine în lumea monilierului modern din secolul 21. Vă prezint......biroul la care se stă în picioare.
Toți ceialalți: Pffff!! Ce prostie! Măgărie! Băgă-mi-aș apă pe nas! Oribil!
Sy: Liniște! În caz că nu știați,dragii mei doctori,statisticile au demonstrat că  lucrezi la birou stând jos sau poți la fel de bine să îți bagi un pistol în....gură și să tragi. Stai în picioare la acest birou deoarece este....un birou la care se stă în picioare.
David: Deja stau în picioare când fac pipi. Acum și la birou?
Sy: Partea bună e că puteți dona vechiile birouri la licitația de birouri a spitalului! Toți banii se vor duce la fondurile spitalului NewLife.
Dori: Ce e așa de wow la chestia asta?
Sy: Pe bune? Știai că a lucra pe scaun e la fel de periculor ca a conduce în picioare?
David (stând pe birou): Am înțeles!
Sy: Bun! Până la 17:00 vreau să vă curățați  birourile. Altfel rămâneți fără slujbă. Hai să salvăm niște vieți!
Sy pleacă iar ceilalți își văd de treburile lor.
Chiar atunci, John si Joey,paramedicii,intră pe ușa salonului împingând o targă cu un pacient.
Joey: Repede! E în șoc! Are traumă craniană și convulsii,cel mai probabil AVC! Repede! Repede!
Rose: George e în sala de operații!
John: Numai el e neurolog aici? Unde e Anna?
Rose: O sun acum!
La maxim 3 minute după ce Rose a sunat-o,Anna intră pe ușă cu halatul băgat pe o mânecă,cu masca pe ochi și cu o seringă în mână pe care o agita puternic.
Anna: David! Vino! E grav!
Deci,prin urmare pe holul spitalului,cu toții alergau pe lângă targă. Joey și John îi luau temperatura și tensiunea. David îi asculta plămânii,Owen (cardiologul) îi asculta bătăile inimii,Anna îi injecta substanțe anticonvulsive iar Emma (asistenta) îi băga perfuzia.
Anna: Nu,nu,nu....Ceva nu e bine! Îi respinge organismul!
Joey: Tensiunea e mică!
Owen: Mă cam îngrijorează sistola ventriculară!
David: Probleme mari cu plămânii!
Emma: Jumătate de perfuzie este deja în fluxul sangvin!
Joey: A crescut tensiunea!
John: Temperatură ridicată!
Anna: N-are puls!
Owen: Problemă mare!!
Joey: Nu are tensiune!!
David: Stați așa!! La o parte!
David ia un tub și cu ajutorul lui Owen îl bagă pe gâtul pacientului. Anna și David îl resuscitează,pulsul începe să îi crească,inima începe să îi bată normal,și tensiunea era bună.
Anna: Gata! E bine!!
Cei trei lasă targă să meargă,se opresc și se sprijină epuizați de perete respirând sacadat,în vreme ce targa mergea pe hol.
Owen: Ceva nu e în regulă. Ați văzut ce erupție avea?
Anna: Aia nu era erupție...Ați văzut că pielea pur și simplu i se sfâșia? Era sânge acolo.
David: Al naibii să fiu...Are dreptate! Poate era lovit.
Pe ușă intră Emy,o altă asistentă,cu o targă,alt pacient într-o criză epileptică cu aceeași erupție în zona gâtului.
Anna: Cumva n-am văzut bine? Vin după schimbul 3 și...
Owen: Avea aceeași erupție!
David: Rahat! Nu îmi place când ai dreptate! Ceva se întâmplă aici...Ați văzut că amândoi erau tineri? De la Universitate?
Anna: Hmmm....
Anna cade pe gânduri și se duce în biroul ei. Era un birou cu o tentă de albastru închis-negru,cu ferestre mari și jaluzelele trase. Caută în niște dosare vechi de pe un dulap,apoi pe laptop,prin niște cărți vechi de medicină iar a doua zi dimineață găsește răspunsul:
Anna: Un virus! Un virus ce distruge organismul celulă cu celulă.
David: Hey! Ai ajuns repede!
Anna: N-am plecat acasă.
David: Vrei să vii cu noi la zoo? O să vedem cum se naște un pui de koala!
Anna: Nu,mersi.
David: O să fie distractiv! Mergem la bar după. Jucăm darts!
Anna ia niște creioane și le aruncă în el. Acesta înțelege ironia situației și începe să râdă.
Sy: Ce dracu' e asta? Anna,de ce nu ai plecat acasă?
Anna: Am cercetat ceva.
Sy: Doamne ferește...Dacă nu te duci acasă,jur că nu mai vezi prime de Crăciun și Paște!
Anna: Nu ai voie să faci asta! Stau aici în numele științei și deja sunt atât de obosită încât nu văd cine ești,așa că dacă ești un pui de koala ce abia te-ai născut ai face bine să pleci până nu își scot beregata.
Sy: Sunt directorul tău.
Anna: Cu atât mai bine. Nu te mai las să te gândești,deja îți scot beregata.
Sy: Ești o insultă la adresa medicilor...
Anna oftează și se duce la fereastră. Simțea că a mai întâlnit undeva avest virus. Și-a adus aminte de profesorul ei de biologie din facultate. Și dacă și-a adus aminte de asta,și-a adus aminte de părinți,de casă,de țara ei natală,România,de absolut tot.
Anna: Trebuie să fac ceva! Trebuie să merg la universitate!
S-a dus la mașina ei dar avea opritor de roți și un bilet în parbriz: "Ai stat toată noaptea aici degeaba. Acum trebuie să treci la muncă,să salvezi niște vieți! Pup,Sy!"
Anna rupe biletul și se duce la ceilalți să îi întrebe dacă o duce cineva la universitate.
Rose: Îmi pare rău,am foarte multe comenzi de dat!
David: Am de reparat un plămân...
Nora: Du-te dracului!
Dori: Îmi cer scuze...Am mașina plină cu mingi de plastic...
Rose: M-ai mai întrebat o dată.
Anna: Deci e un da??
Rose: Nu.
Emma: Aș vrea dar trebuie să văd ce fac pacienții.
Emy: Nu cred că îmi ajunge benzina.
Rose: E a treia oară când întrebi! Du-te la George!
Anna: George. Știu că o să regret...
Se duce în sala de operații. Acolo George era îmbrăcat cu tricou și pantaloni verzi,medicinali,cu un halat alb și o mască la gură. Toți ceilalți,asistente și asistenți,stăteau în jurul lui.
George: Știu bine la ce vă gândiți. Omul ăsta chiar știe cu ce se mănâncă creierul de om!
Un asistent îi tamponează fruntea.
George: Hee...Mțțț....Ce faci? Eu nu transpir.
Anna: George,mă poți duce până la universitate?
George: Nu. Sy mi-a dat 10 dolari ca să refuz.
Anna: Ei bine,eu îți dau 12!
George: Dovadă.
Anna scoate cei 12 dolari,George îi ia cu mănușa plină de sânge și îi dă la lumină.
George: Mda,nu par falsificați și nici spălați. Vin! Îl ia cine apucă!
George pleacă și toți ceilalți s-au năpustit asupra pacientului.
George: Am auzit că e un virus....bla bla bla.
Anna: Da,de-asta vreau să merg la universitate,de acolo au venit 19 pacienți până acum.
George: Și de ce trebuie tocmai tu să te duci să rezolvi cazul?
Anna: 1-pentru că țin la toți apropiații mei,la planeta mea și la meseria dd doctor și 2-pentru că am mai văzut undeva virusul ăsta...mi se pare foarte cunos....George!!
George (se trezește din somn) : Ce e? Ce? Unde e? Ce face banana??? Nu e nicio banană,m-ai trezit degeaba! Acum trebuie să te ascult!
Ajung la universitate iar acolo totul era dezinfectat,baricadat și toți oamenii purtau costume de protecție. O doamnă vine la Anna.
McIntyre: Hey! Tu ești Anna Cazacu? Mă gândeam că o să vii aici...
Anna: Da,eu sunt. Ce s-a întâmplat aici?
McIntyre: Totul a început după ce un student a început să aibă simptome asemănătoare epilepsiei.
George: Eu mă numesc George!
McIntyre: L-am dus imediat la spital dar deja infectase intr-un timp atât de scurt alți 12.
George: Și eu lucrez cu Anna!
McIntyre: Aproape toți cei din universitate s-au îmbolnăvit. Haideți să vă arăt ceva!
George: Ohoo...Am zis că te duc la universitate. Fără opriri neprogramate.
Anna: Te rog! Îți mai dau 12 dolari!
George: Hai să salvăm niște oameni în crize epileptice!
Se duc după McIntyre și rămân foarte uimiți că aceasta îi duce într-un depozit de la subsolul universității,părăsit dar foarte bine încuiat.
George: Unde naiba merg?
Anna: Mergi! S-ar putea să te muște ceva de fund dacă nu.
Merg până când intră într-o cameră echipată foarte bine cu aparatură de nouă generație.
McIntyre: Suntem un sediu ascuns care luptă în potriva bioterorismului. Suntem top-secreți,nu știe de noi nici DGML,nici Casa Albă iar cei la de universitate nici nu știu ce se afla la subsol. Virusul acesta nu a mai fost descoperit până acum și are un mod de acționare foarte ciudat.
Anna și George: Wow!
Anna: Deci vreți să vă folosiți de noi să ne folosim de faptul că suntem doctori să descoperim virusul!
McIntyre: Nu aș numi "folosit". Dar da,voi puteți face ceva. Am primit informații noi,în Berlin au fost 26 de oameni infectați cu acest virus la 6 ore după noi.
Anna: Păi diferența de fus orar New York-Berlin este exact 6 ore! Eu zic să merge la Ber....George,nu pune mâna pe ăla! Trebuie să mergem la Berlin.
McIntyre: Exact. Pregătiți avionul,băieți!
George: Hei! Eu nu merg! O să merg chiar acum să mă urc în audi-ul meu RS7 și mă voi duce acasă,ok?
McIntyre: Dar...
Anna: Lasă-l,așa e el. Mă voi duce eu.
McIntyre: Ești sigură că te descurci? Merg cu tine!
Anna: Bine,hai!