Am chemat vântul să-ți aud glasul
și cu fiecare adiere...
te simțeam pe tine
mai trist,mai trecător.
Am chemat soarele să-mi îmbrățișezi trupul,
însă razele lui erau prea fierbinți pentru inima mea
m-ar fi topit.
Am chemat ploaia să-mi săruți obrajii ,
dar lacrimile ei erau prea amare și reci
mi-ar fi înecat sufletul in durere .
Te-aș chema pe tine,iubitule,
însă tu ești nicăieri...
...și nicăieri e prea departe.
