_

37 1 0
                                    

Tu ști ce e iubirea?

Eu, una, atunci când aud întrebarea de mai sus, ma gândesc la iubirea din familie,
-1. Pentru că nu am reușit să o am,
-2. Pentru că am vazut cum e fara ea,
-3. Pentru ca altii o au
Mi-a luat destul de mult timp sa-mi dau seama ca nu sunt eu de vina atunci cand parintii mei imi spuneau de nenumărate ori ca "nu sunt buna de nimic" sau "sunt degeaba" si multe alte lucruri. Deseori imi omoram durerea prin plans, urlat, vorbind singura, distrugând, dar alteori, desenam, cântam, scriam. La un moment dat începusem sa pun anumite secvențe din viata mea pe o coala de hârtie, cu ajutorul unui pix, creion sau orice altceva care ma ajuta sa scriu, nu neaparat cuvinte, litere, cifre. Nu conta daca cineva intelegea ceea ce scriam, eu stiam ce inseamna. Asa ca nu mai cauta răspunsurile la propriile intrebari, rezolvările vor veni pe parcurs, cu ajutorul vostru. N-am sa uit cand mama mi-a aruncat blocul de desen de la fundul sertarului pentru ca "este gunoi", dar ea nu stia ca eu defapt ma sfătuiam cu mine însămi, sa nu plang, sa nu fiu trista, sa tin capul sus. Am renunțat sa mai bag in seama asemenea lucruri si ceea ce se afla in jurul meu, si acum ma simt mai bine, nu mi-a trecut, sunt doar mai bine.

Datorită lipsei de iubire parentala am inceput sa-mi caut refugiu si sa "pun botul" la cel mai mic gest de afecțiune facut de oricine. Prin clasa a 9, o prietena draga, ma umilit in fata iubitului ei, fostul meu, cu lucrurile pe care le-am facut si la care cum spunea ea "am pus botul" , o expresie de doi bani folosită doar de persoane la fel se scumpe, atunci mi-am dat seama cat de josnica puteam fii.

Am tăcut si am lasat de la mine ca apoi urmând sa-mi fie mine bine si celor care mi-au facut rau sa li se intoarca roata. Cateodata trebuie sa taci, alteori sa lovești unde doare mai tare decat putin, pare destul de urat ceea ce zic, dar asta e adevarul. Uni se dau mari pentru ceea ce nu sunt, nu au, nu este al lor, si isi bat joc de cei care au o opinie mai buna decat ei. Daca esti deștept la scoala nu esti deștept si in viata de zi cu zi, de asemenea daca te dai cu parfum scump si esti "ieftin" tu ca persoana, tot a prost vei mirosii.

Lasa-i acolo unde sunt pe cei care te-au lasat in urma pentru ca viata mergem inainte si moartea nu are varsta, la fel ca si iubirea.

Destul de lipsită in vremurile noastre.
Daca eu ca persona nu am avut asta, am devenit o persoana usor introvertită si am inceput sa ma critic in secret si sa-mi spun ca totul e din vina mea, asa cum spuneau parintii mei. Devenisem ceea ce uram cel mai mult.

Cu timpul, cateva persoane si-au pus amprenta pe amintirile mele colorând, incet, fiecare pata de gri, negru si alb pe care au pictat-o atat cei care m-au criticat, cat si eu.
Mai tarziu am intalnit pe cineva care, mi-a aratat ca nu trebuie doar sa primesc iubire, ci sa si ofer. Cu toate ca de cateva ori, a fost in zadar, cand ii vad ochii albaștri, ii simt bătăile inimi. Si-mi place sa vad ca si el stie asta.

Ei bine, acum va invit sa-mi faceti parte la o secvența din viata, la care am adaugat acțiune, personaje, si multe multe cuvinte si pagini.

_

𝐃𝐚𝐫𝐫𝐢𝐧Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum