În ochii tăi zăresc în toată splendoarea
Frumusețea pur descrisă a păcatului
Ce mi-l induci fără să vrei prin marea
Comorilor puse deasupra bărbatului.
Mă lași să te acopăr numai în fantezii
Cât trupu-ți sfidător se rostogolește
Și se scaldă în versurile-mi din poezii
Iar mai apoi de veștminte se golește.
Ești atentă la mine, aștepți un răspuns
La mii de întrebări neauzite încă
Și îmi transmiți un fior ce a străpuns
Întreg sufletul în zona cea adâncă.
De ți-aș spune trăirile ce-mi provoci
M-ai trata cu spatele fără să te întorci.
