Demonica.

Plecarea.

    Mama mă-sii! M-am săturat de lumea asta tâmpită în  care totul se caracterizează după aparanțe, iar tenișii ăștia banali care mă fac să par o fata cuminte și la locul ei mă fac să urlu de nervi și disperare. Voi căuta în geamantanul meu, pantofii roșii și rochia mea preferată călcând spre o viață nouă așa cum sunt și vreau să fiu. Plec din orașul ăsta în câteva ore, de abia aștept să aterizez în New York, acolo unde lumea nu te caracterizează după aspect ba mai mult nici nu se uită cu ce ești îmbrăcat. Oricum, de abia aștept să-mi fac viața așa cum vreau eu, să mă distrez și să calc pe orgoliul bărbaților cu totul! Îți dai seama ce ar mai suferi puiuții după ce îi voi lăsa cu ochii în soare? Mă voi hrăni la maxim din suferința lor așa cum se hrănesc și ei din suferința fetelor pe care le lasă cu ochii în soare după o noapte de amor. De abia aștept să urc în avion și să zbor de aici, m-am săturat până și de tata, zi de zi îmi ține predici despre cum ar trebui să fiu și cum ar trebui să mă îmbrac, ba mai mult mai vrea să fac și facultate. Ce pierdere de vreme, am alte planuri pentru mine și viața mea decât să fac o facultate sau să mă căsătoresc cu un puștan și să fac copii.

      Mai am două ore și decolez spre noua mea viață, o să fiu ceea ce vreau să fiu, o să fac ceea ce îmi doresc și ce îmi spune inima. Îmbrăcată în rochia mea preferată ce îmi vine perfect pe corp, pantofii roșii și rujul roșu aprins, stau în sala de așteptare uitându-ma la un film ce mă captivase total, nu observasem agitația din jurul meu și nici tipul ce se uita la film cu mine care mai trăgea câte un ochi la decolteul meu și buzele mele roșii ce se observau printre buclele dezordonate. Mă dau mai la stânga pe celălalt scaun și observ că a întors privirea în cealaltă parte, mă uit în continuare la film fiind din nou la fel de captivată și neatentă.

     După încă o oră de așteptare îmi scot căștile și ascult cu atenție următoarea decolare timp în care îmi pun laptop-ul și căștile înapoi în geantă. Trebuia să plec spre avion, dar între timp tipul acesta venise din nou în dreapta mea parcă băgându-se în coastă. Mă aplec să-mi iau geanta lăsându-mă în jos cu decolteul la vedere (el cu ochii țintiți spre el). Îmi iau geanta cele din urmă și plec spre avion uitându-mă din când în când în spatele meu pentru a verifica dacă acest tip este prin preajma mea și nu mă urmărește. Trag un ochi prin jur și observ că nu este prin preajmă iar eu mă fac pierdută prin mulțime evitând contactul cu el în caz de îl revăd și fug spre avion pentru a îmi căuta locul meu. Îi spun unei stewardese să mă ajute, găsind într-un final locul

-Acesta este 36B.

Mă așez confortabilă de decolare în timp ce ceilalți pasageri își caută și ei locurile îl revăd pe tip căutând locul lui care ce să vezi era lângă mine. Cât ghionion să ai oare să stai lângă tipul pe care nu de mult fugeai de el? În timp ce el era concentrat pe altceva îl examinam din cap până în picioare dându-mi seama că nu arăta așa rău, ba dimpotrivă era chiar chipeș și avea un corp foarte sculptat.

      Îmi întorc privirea spre ale mele căutând pierdută prin geantă telefonul pentru a seta pe mod avion. Între timp el mă regăsește cu privirea, se așează pe locul lui, din nou, cu ochii în decolteul meu "miraculos" eu întrebându-mă dacă omul ăsta a mai văzut sâni până acum, părea penibil insistând să privească parcă salivând după sânii mei fermi înveliți doar într-un material mulat pe corp și subțire de vară.
Mă uit spre el trăgând o privire urâtă  și își întoarce privirea ca mai apoi să-și ceară scuze pentru tot.

  -Îmi cer scuze dar ești foarte frumoasă, poate cea mai frumoasă din tot acest avion.

-Da, îți mulțumesc pentru compliment dar nu cred că este necesar să te uiți în decolteul meu ca să îți dai seama că sunt frumoasă. Mai ai puțin și salivezi.

-Nu exagera, doar te-am observat din sutele de femei din tot acest aeroport, îmi cer scuze încă o data.
 
     Nu îi răspund și îmi văd de ale mele vorbind cu mine în gând.
    "După ce că este nesimțit își mai cere și scuze, măcar atât să facă după toate privirile asupra mea. Situația asta mă face să râd dar mă si enervează, este chipeș dar cât de imbecil să fii ca să te uiți în decolteul unei femei fără nici măcar o jenă iar apoi să vii să-ți ceri scuze de parcă nu sa întâmplat mare lucru."
Am decolat iar în 12 ore ar trebui să ajung așa că îmi pun de data asta un serial pierzând câteva ore cu ochii în laptop.  Mai apoi mă ia somnul, dar aveam o problemă. Mă dureau picioarele de la pantofi de parcă aș fi stat cu ei 24h.
  Mă foiesc câteva minute încercând să adorm și observ că decolteul meu era mai mult decât vizibil ca atunci când eram în sala de așteptare. Mi-l aranjez dându-mi pantofii jos în acelaș timp si trag un ochi lângă mine, tipul de lângă dormea dus și suflu ușurată sperând că nu a observat nimic. 
       Încerc să adorm din nou trezindu-mă peste cateva ore odihnită, ciufulită și cu machiajul întins peste tot. Dau să caut de nebună prin geantă șervețelele umede, machiajele și îmi refac machiajul simțind cum cineva mă privește, dar nu bag în seamă și îmi văd în continuare de treabă începând să citesc din  cartea mea preferată. După ceva timp observ un citat ce mi-a dat de gândit:

        "Observă lucrurile din jurul tău iar dacă nu îți place, vezi-ți în continuare de viața ta neascultând de gura lumii îndeplinindu-ți visele și țelurile propuse"

   Stau și mă gândesc dacă aceste lucruri ar putea fi și oameni,  sărind cu gândul direct la tipul chipeș de lângă mine ce mă tot soarbe din priviri. Ce o fi, o fi, eu cu siguranță îmi voi îndeplini țelurile propuse pentru a ajunge în vârful ăla nenorocit cu care mă tot lupt de la vârsta adoleșcenței. Sar peste întrebările mele banale și mă apuc să citesc în continuare din carte oftând cu tristețe că ajung la finalul poveștii și habar nu am când o să apară partea a treia. Îmi cumpăr o cafea și sorb din ea ca din apa sfințită. Iubesc cafeaua dimineața, mai ales că eu nu funcționez fără cafea trebuie să beau una neapărat căci altfel nu îți sunt bună de nimic toată ziua. Chiar dacă eram în avion voiam să evit oboseala ce a pătruns asupra mea neinvitată de nimeni! Mai apoi mănânc un mic dejun și mă duc până la baie, bineînțeles trebuia să comunic cu acest tip chiar dacă nu îmi făcea plăcere.

    -Scuză-mă, ai putea să te ridici puțin ca să pot trece?

   -Scuze, ai putea să mai repeți o dată?
   
        *Oftez și repet din nou pe un ton mai ironic*

    -Scuză-mă, ai putea să te ridici puțin ca să pot trece?

    -Scuze, desigur! *zâmbindu-mi*

    -Mulțumesc!
    
     Mergând mai departe în treaba mea simt cum mă urmărește cu privirea dar nu iau în seamă și îmi văd de ale mele. După, mă uit în oglinda de la baie unde lumina era aproape inexistentă și observ că părul meu e puțin dezordonat, îl aranjez și ies mergând înapoi la locul meu gândindu-mă că iarăși trebuie să port aceeași conversație cu acest tip ciudat, dar chipeș și totuși am scăpat deoarece sa ridicat din propria inițiativă oferindu-mi un zâmbet ce nu mă impresiona chiar deloc.

         Pentru a afla ce sa întamplat mai departe citește capitolul 2 "În drum spre New York".