Demonica.

O nouă viață.

   "Din capitolul trecut"

  
       -Cum e vremea acolo? Cât este ceasul?
  
       -E foarte cald, sunt în pantaloni scurți. Aici este 15:30 după amiază.
 
       -Mă bucur că e bine copilă. Aici este ora 08:30 dimineața.

       -Ne putem auzi des la telefon chiar dacă e diferență mare de fus orar.

       -Mă mai suni să mai știu de tine.

       -Da tata.

      "Capitolul 5"

      -Bine tata, ai grijă de tine.

      -Da tata, să mă mai suni.

      -Te sun tata, te sun.

           *Tata știe că eu deja muncesc. Când am plecat de acasă știa că eu vin aici printr-o companie care îmi oferă direct loc de muncă dar nu, eu am venit de nebună și singură într-o țară străină plină de nebuni la orice colț.
    În timp ce sorb din cafea și trag ultimul fum din țigară simt o prezență ciudată în spatele meu cum mă privea, când dintr-o dată aud vocea lui. Am rămas șocată, cum dau de ăsta pe oriunde mă duc? Mă urmărește sau ce Dumnezeu? Cu ce motiv îmi tot iese în cale?

      -Of, of ,of. Dar pe cine avem noi aici?

    *Stau câteva secunde bune pentru a mă gândi dacă să îi răspund sau nu, până să decid ce să fac am și răspuns fără să gândesc prea mult*

      -Bună și ție. Pe cine avem că nu văd pe nimeni *răspund fără să mă întorc la el*

     -Eu te văd pe tine, dacă te întorci mă vezi și tu pe mine. *râzând*

     -Da poți să stai aici ore în șir că tot nu mă întorc să te văd.

     -Atunci vin eu în fața ta.

     -Poți să vii că eu oricum plecam.

     -Atunci rămân aici în spatele tău. Voiam să te întreb de ce ai făcut asta?

     -Ce am făcut?

     -Mai închis în baie, a trebuit să aștept să deschidă cineva ușa ca să pot ieși.

     -Așa și? Ai murit?

     -Nu am murit dar nici nu a fost frumos ceea ce ai făcut. Am așteptat o oră să vină cineva ca să deschidă!

     -Nu cred că ai așteptat o oră, era plin de lume *râzând*

    - Ba chiar o oră am așteptat.

    -Asta este, eu am treabă. Te-am pupat.

   -Te pup jos Mary.

         *Plec fără să îl privesc și mă duc direct în cameră să mă schimb, am chef de o plimbare pe aici și să mă gândesc bine de unde să încep și ce vreau să fac. Ajunsă în cameră, îmi iau o fustă mulată pe corp de culoare roșie scurtă, un top roșu care îmi  acoperă doar sânii, sandale cu un toc destul de înalt de culoare un negru catifelat și o gentuță neagră. De data asta mi-am lăsat părul desprins, mi-am pus cerceii și ies din cameră.
      Închid ușa de la cameră și merg spre ieșirea din hotel. Ieșită din hotel merg spre magazinele de îmbrăcăminte unde erau cam 20 la rând.
  Intru în primul magazin și nu văd nimic interesant în ceea ce privesc hainele dar la ieșire era un anunț precum că angajează persoane. Ar fi un pont, trebuie să încep de undeva până la urmă. Merg gânditoare spre celelalte magazine și în acelaș timp probez haine, testez farduri, accesorii să mă dichisesc cât de bine se poate pentru interviurile ce le voi avea și pentru eventualele întâlniri cu "domnul" stres, nu de alta dar vreau să-l pun cu botul pe labe. 
 După trei ore de stat prin magazine și spart banii pe ceva ce este posibil să nu port, mă îndrept spre camera de hotel fericită (nu știu de ce). O dată ajunsă în cameră mă îndrept spre duș încercând să nu mă gândesc la nimic, vreau doar ca în capul meu să fie blanc să simt cum picăturile de apă curg pe corpul meu gol parcă făcându-mi masaj iar aburii fierbinți  să mă ducă cu gândul la saună.
  După 30 de minute în care am stat în duș fără să mă mișc și fără să mă gândesc la ceva, m-am decis într-un final să ies și să mă pregătesc de cină. Îmbrăcată cât mai sexi, cobor jos iar unul dintre ospătari  vine spre mine cu o eșarfă ce mi-o pune la ochi. Nu știam unde mă va duce, pur și simplu m-am lăsat ghidată de el cu frică*


    -Acum va trebui să vă așez pe scaun 

   - Ce se întâmplă?

   -Ceva fumos!

      *Îmi dă eșarfa jos de la ochi iar tot ce văd este o cină romantică, o cină romantică organizată de el, de către *chipeșul din avion*. 

    -De ce faci asta?

    -Pentru că meriți. (zâmbind)
    
   - Cum adică merit?

   -Ești frumoasă, deșteaptă, arăți atât de bine. Cum să nu meriți?

    -Încearcă fără lingușeli, poți?

   -Nu sunt lingușeli...

   -Spune, ce vrei?

   -Nimic!

  -Vrei ceva dar nu vrei să-mi spui!

  -Corect! (zâmbind parșiv)

  -Spune ce vrei!!! (cu vocea iritată)

  -Pe tine.

 -În cazul ăsta băiatu, nu o să mă ai!

   *Îmi iau geanta și plec la reustaurant cerându-mi cina și interzicându-le să nu mai facă asta niciodată. Ia uite cât tupeu pe el, îmi face el mie cine romantice, are impresia că mă impresionează pe mine niște lumănări roșii cu sclipici colorat și acea garnitură...
  Dacă mă gândesc mai bine ar fi trebuit să rămân, să îi dau speranțe și apoi să plec lăsându-l cu ochișorii în soare. Gata, mă întorc!*

 -Bună! (zâmbind în sictir)

-Cu ce ocazie pe la noi domnișoară?

-Cu ocazia că m-am răzgândit.

   *Între timp merg spre el cu pași lenți*

-Iei un loc?

        *Mă las în jos trecând cu decolteul peste nasul lui și îi șoptesc la ureche*

-Am venit doar să îmi iau mâncarea
         
        *Mă întorc cu spatele la el, mă aplec iar apoi îmi iau mâncarea și plec la altă masă. El rămânând fără glas*

     Ajunsă la masă chem ospătarul și îi spun să anuleze comanda căci am făcut rost de cină, iar apoi îi mulțumesc pentru serviciile oferite. Între timp simt cum el mă privește de pe terasa din spate dar nu îl bag în seamă. Termin de mâncat fiind lihnită și merg spre terasă pentru a fuma o țigară sau poate două, trei și îl sun pe tata, îmi e dor de el și de sfaturile lui.
       
    *Sună. Trrrrrr*
     
        -Alo? *răspunde*

       -Alo? Ce faci tată?

      -Bună ziua fata tatei, cum ești? Eu pe acasă cu treaba pe care o știi.

     -Sărumâna tata! Eu sunt bine, am mâncat și acum beau o limonadă pe terasă. Ce mai este pe acasă?

    -Cum ai lăsat așa a rămas.

    -Tu ești bine?

   -Da! Nu am nimic, nu mă doare nimic. Sunt ca de fier tată.  *râde*

  -E bine tată, mă bucur tare mult că ești bine. Te mai sun eu mâine sau zilele astea, bine?

  -Bine, ne auzim la telefon. Ai grijă de tine și să fii cuminte, te pupă tata.

  -Și eu te pup. Noapte bună.     (Să fiu cuminte, auzi la el. De parcă nu știe ce are la casă)

                *Între timp, stând la țigară văd ospătarul ce ma dus la cina romantică cu domnul primejdie cum mă privește insistent și îmi face semne să merg spre el. Nu îl bag în seamă și îmi văd mai departe de treabă uitându-mă pe rețele de socalizare. Ia uite și la asta, și-a luat bărbat cu bani iar acum postează poze numai de prin vacanțe, toate v-ați ajuns și e vai de mama voastră. În fine, nu știu de ce mă ofensez așa degeaba. Scot o foaie din geantă și scriu numărul meu de telefon pentru ospătarul ăsta drăguț, nu de alta dar mai am nevoie și eu de puțină adrenalină. Mă ridic de la masă,  îi pun foaia în buzunar, i-am zâmbit pervers și merg liniștită spre cameră, acolo unde la ușă mă aștepta marele buchet de trandafir împreună cu un bilețel.



           Va urma...