Demonica.

Ajunsă în New York.

   După 15 minute de așteptare trec de securitate și mă îndrept spre ieșirea din aeroport căutând o bancă pentru a mă relaxa împreună cu o țigară. Băncile erau pline de oameni ce își așteptau taxiurile și autobuzele pentru a merge spre casă. Negăsind niciun loc liber mă așez pe geamantan  fără nici o vlagă în timp ce îmi aprind o țigară pentru a mă calma și chem un taxi pentru a merge spre noua mea casă în care îmi voi petrece următorii nu știu câți ani sau timp dar tot ce îmi doresc e să meargă bine să-mi pot îndeplini așa zisele vise și planurile de vârf cu un mare succes.

   În timp ce trag din țigară, mă uit în jur și observ lumea agitată din diverse motive ce clar nu mă privesc pe mine. Așteptând taxiul total plictisită de lipsa unei companii, observ tipul din avion a cărei prezență nu se face lipsită din preajma mea, îi urmăresc mișcările cu curiozitate din plictiseala mea ce nu dorește să dispară nici cum și observ că este fumător. Îmi văd mai departe de treabă căzută în gândurile mele cu o melancolie în suflet și dor de nebunia de acasă. Simt o prezență lângă mine spunându-mi să las țigara căci sunt frumoasă și nu îmi stă bine.
  Deranjată de prezența ce nu mă încânta deloc, îl privesc de jos în sus și întâlnindu-mă cu chipul ce îmi zâmbea îmi dau seama că el este, tipul din avion.

    -O țigară nu caracterizează frumusețea unei persoane.
   
    -Depinde!

    -Argumentează.

    -Pe tine nu te văd a fi fumătoare.

    -Nu zău?

    -Zău.

    -Ești frumoasă!

    -Mulțumesc! *oferindu-i un zâmbet ironic*

    -Ce a fost în avion să înțeleg că nu înseamnă nimic?

    -Ce a fost în avion?

    -Toată faza cu dormitul pe mine, decolteul, răutatea și faza aia cu erecția...

    -Am dormit și nu am știut ce fac, am rochie iar despre restul nu este vina mea.

    -Dar a cui e?

    -A ta!

    -A mea?

    -Da! Nu mie mi se scoala la orice străină din avion sau de pe stradă.

   -Încă crezi asta?

   -Da, pentru că asta mi-ai demonstrat prin ceea ce am văzut.

   -Eh, crezi ce vrei.

         *Mary povestind*

   *Întorc capul în cealaltă parte simțind cum se așează lângă mine uitându-se în decolteu, nefiindu-mi jenă pentru că asta îmi doream, să îl atrag și mai tare. Îl văd cum își aprinde țigara lângă mine și îl simt de parcă ar dori să îmi spuna ceva și nu știe cum să înceapă*

      -Spune ce vrei să-mi "mărturisești"

      -Nimic important, nu vreau să crezi că sunt ipocrit.  *răspuzând de parcă ar fi fost luat prin surprindere*

      -Spune-mi fără să te mai ascunzi, fii bărbat în pana mea și spune ce ai de spus.

     -Vrei să fiu bărbat? Atunci voi fi și ipocrit, ești bună!

    -Nu ești primul care spune asta. *râzând*

    -Hai în toalete.

    -Trebuie să ajungă taxiul *zâmbind parșiv, crezând că este o scuză bună*