My hero academia, gemenii Midorya.

4

*Perspectiva lui Todoroki*

Midoriya Izuku a facut ceva dragut. M-a lasat singur cu Sakura, dar de ce? In fine, azi am degand sa ii spun Sakurei ca o plac.

*Inapoi la Sakura*

Ok, deci, calmeaza-te Sakura, respira adanc. Te duci sa mananci cu Todoroki. Ba mor, efectiv nu ii pot zice nimic. Bine ca nu am plecat pana cand nu i-am luat numarul lui Ochako. In timp ce mergeam spre restaurant, il aud pe Shoto:

-Si.... ce crezi ca ai facut la examenul scris? Ma intreaba el spargand gheata.

Deap, m-am calmat. Acum sunt ok, nu voiam sa incep eu o conversatie.

-De fapt, surprinzator am stiut tot! Ii zic eu mandra de mine.

Nu ma intelege-ti gresit, am si eu defectele mele, daca ajungi sa ma cunosti chiar sunt o persoana misto.

-Adica surprinzator? Am invatat amandoi teorie cat ne antrena tata..... spune el oftand.

-Inca nu il poti ierta, nu? Il intreb eu punandu-i mana pe umar.

-Nu! Raspunde el scurt si rece.

Doar eu stiu prin ce a trecut, si cand imi amintesc imi vine mie sa plang... il iubesc prea mult ca sa il vad cum suvera, si cum il frustreaza ca sta cu tatal lui. Ah... e atat de.... frustrant... pur si simplu e frustrant ca nu ii pot spune ce simt pentru el...

Am ajuns in dreptul plajei pe care eu cu Izuku am curatat-o. Eu continuam sa merg, dar Shoto s-a oprit si m-a tras si pe mine langa el.

-Mergem putin pe plaja? Intreaba el cu o voce calda. Mai calda decat de obicei.

-Da, de ce nu? Zic eu zambind.

Cerul este senin, pasarile ciripesc fericite, iar eu cu Todoroki ne-am asezat la marginea apei si priveam spre larg.

-Sti.... cand am plecat din oras, plaja asta era un dezastru. Ce s-a intamplat intre timp? Nu am auzit nimic la stiri. Zice el inca privind in larg.

-Nu stiu sincer, inca procesez tot ce s-a intamplat. Abea azi a fost gata. Ii zic eu oftand si aruncandu-mi privirea in nisip.

Todoroki s-a intors spre mine si si-a lipit fruntea de amea. Ba, eu mor acilea, nu mai pot. Fierb deja, mai e si cald afara, ma topesc, gata, aia sunt. Da, de ce a facut asta?

Il vad ca a inchis ochii, ii inchid si eu pe ai mei. Eu tot fierb, deci inebunesc, imi vine sa ma arunc singura in mare. Nu stiu ce sa fac, el nu zice nimic, eu nu zic nimic.

Gata, am fiert prea mult, trebuie sa zic eu ceva, daca el nu zice.

-Shoto, de ce? De ce ai vrut sa venim aici? De ce continuam sa stam asa? Il intreb eu, cu fruntea inca lipita de fruntea lui, si cu ochii inchisi.

-De mult timp vreau sa te intreb ceva.... atat spune si se opreste brusc.

Am vrut sa ma dau mai in spate cat am zis aia, dar nu am putut. Se simtea atat de bine sa stau cu Todoroki, sa stau atat de aproape de Todoroki, sa ii simt parfumul. Doamne, ce Dumnezeu am? Nu ma simt bine sa dea dracu. Ce imi face mie baiatu asta! Ah, imi intoarce lumea la 180 de grade, o intoarce inapoi, apoi face un 360 cu ea, jur.

Simteam cum isi dezlipeste fruntea de a mea. Acum eu vreau sa imi deschid ochii, dar nu pot. Pe bune, nu pot! Nu vor! Dar simt cum Shoto isi lipeste buzele de ale mele. Si daca mai devreme muream, acum am murit de mai multe ori. Nici nu stiu sa explic ce simt!

Ne despartim din sarut, si eu iar ma pierd in ochii lui. Ba, am facut-o lata, cred ca am nevoie de psiholog. Pana acum era totul bine si frumos, eram impacata cu ideea ca nu voi fi cu el si acum... si acum asta...