My hero academia, gemenii Midorya.

5

Am adormit, evident. Dar cel putin, de data asta m-a trezit vocea mamei.

-SAKURA TREZESTE-TE, MASA E GATA! Tipa ea din bucatarie.

Ba, macar nu imi mai face Izuku poze. Ma uit la telefon sa vad cat este ceasul. Si ce sa vezi, este ora 8. Mai bine decat 5.

M-am dat jos din pat, m-am dus m-am spalat pe dinti si pe fata si am mers in bucatarie. Baietii erau deja asezati la masa. Todoroki statea in capul mesii fiind invitatul. In celalalt capat sta mereu mama.

-Buna dimineata scumpa mea! Felicitari pentru rezultatele examenului! Zice mama imbratisandu-ma.

-Buna dimineata! Zic eu zambind.

Mama imi da drumul si imi zice sa ma asez mai repede la masa. Zis si facut, ma asez fata in fata cu Izuku.

-Voi doi nu a-ti mai dormit de la 5? Ii intreb eu pe baieti.

-Nu, nu am avut somn. Raspunde calm Todoroki.

-AI INEBUNIT?! CUM SA DORM DUPA CE AM AFLAT CA AM INTRAT LA UA!!! Tipa Izuku entuziasmat.
-Daca mai tipi azi mananci in fata blocului. Ii zic somnoroasa.

-Voi doi nu v-ati schimbat de loc. Zice Todoroki zambind.

-Da, stiam asta! Zice Izuku zambind si el.

Mama ne facuse clatite la micul dejun. Si am mancat clatite cu ceai de fructe de padure. A fost o masa geniala.
Dupa ce am mancat, eu cu Todoroki si cu Izuku am mers in sufragerie pe canapea si am deschis televizorul. Si da, Izuku statea intre mine si Todoroki.

-Eu trebuie sa ma duc in oras, Shoto, tatal tau inca are treaba, a zis el ca va vei sta si in noaptea asta si va veni sa te ia probabil maine dupaamiaza. Zice mama lundu-si geanta.

-Bine, multumesc mult ca ma lasati sa raman aici pana termina tata ce are de facut! Exclama Todoroki fericit.

-Nicio problema! In regula, pa copii! Exclama mama iesind pe usa.

-Pa mama!

-La revedere!

Se auzeau trei voci diferite simultan. Doua spuneau "pa mama" una spunea "la revedere".

Dupa ce a plecat mama, Izuku a fost curios si a intrebat:

-Todoroki, de mult vreau sa te intreb, ce ai patit la ochi de ai cicatricea aia?

-Daca pana acum nu ti-am spus eu, inseamna ca nu a vrut sa iti spuna! Ii zic eu lui Izuku.

-Povestim altadata Midoriya-kun. Zice Todoroki trist.

-Bine Todoroki-kun, imi pare rau, nu voiam sa te supar... zice si Izuku suparat.

Telefonul lui Izuku suna din dormitor, asa ca s-a dus sa raspunda.

-Todo, imi pare rau pentru Izuku, cateodata e doar un ghimpe in coaste. Ii zic lundu-l de mana.

-Este ok, dar am crezut ca i-ai povestit despre asta... Zice el uitandu-se in ochii mei.

Cat il priveam fix in ochi, in ochii lui de doua culori diferite, o lacrima mi se prelinge pe obraz. Toata treaba asta cu mama lui, m-a afectat la fel de mult.

Mi-a sters lacrima de pe obraz, dar imediat dupa ce a facut asta, Izuku iesii grabit din camera.

-Mama are nevoie de carnetelul meu, sti tu unde l-am pus? Ma intreaba Izuku.

-Vezi si tu sub perna! Ii zic ridicandu-ma de pe canapea si ducandu-ma sa il ajut pe Izuku sa caute carnetelul.

Am lasat usa deschisa si ma uitam la Todoroki, cand telefonul lui a bazait, si in timp ce citea notificarea isi schimba brusc starea.