Si țin minte când primul zmeu am înălțat,
Ca o pasăre a văzduhului zbura.
Și tu sa fi binecuvântat
Cu darul de a crește un copil din nou.
Zambete pline de inocență.
In locul unde și acum am mai fi mâncat o piersica zemoasă.
Și cu vocea ta melodioasă
Mi-ai recitat o poezioară.
Nucul mare și bătrân,ce acum nu și mai găsește locul.
E asemenea ție, cât va asemănați.
Și acum cântați despre căpitanul pe mari îndepărtate,într-o limbă pe care eu inca nu am învățat--o.
