Înălțându-mă din nou în cugetări aberante la trei dimineața, mi-a venit în minte cuvântul crepuscul. Îmi amintesc un anume apus de soare, pe la un mijloc de toamnă; zarea scăldându-se într-un roșu, nu neapărat sângeriu, dar mortuar. Orizontul părea că e in flăcări. Norii luau forma unor călăreți cu săbii mână. Brusc, cerul se transformase într-o pictură complexă ce infatisa Porțile Raiului. Văsusem atâta durere și declin în acel asfințit de soare încât m-a înecat plânsul privindu-l. Cu toate astea, voiam să văd mai mult, dar curând soarele își termină misiunea și se ascunse. Ștergându-mi lacrimile, am alergat spre soare călcând desculță în ciulinii asprii ce creșteau pe câmp. Zadarnic însă, totul se risipi dând naștere unui crepuscul rece și umed. Am adormit greu în acea seară având o ciudată teamă de moarte.
Acel câmp de la marginea orașului era un pur drog pentru mine. Un loc unde toate visele mele prindeau viață, un loc unde cunoșteam liniștea vie… Petreceam ore bune acolo, privind zarea și gândindu-mă la lume, la mine, la totul. Ciudate fantezii gotice îmi umpleau mintea când, toamna, zeci de ciori veneau pe câmp în cautarea hranei. Atunci, toamna, câmpul avea o alta nuanță ; cumva mai trist, mai stingher dar atât, atât de frumos. Uneori, încântată de acest tărâm mistic o obligam, practic, pe cea mai bună prietenă să vină cu mine. Nu dura mult și cadeam în butoiul cu melancolie, simțind într-un fel straniu cât de mult înseamnă prietenia asta pentru noi. Însa cu timpul am uitat, iar mai târziu aveam să aflu că acel sentiment straniu era doar un vis.
După multă vreme, simțind o poftă mare de nostalgie, am revizitat locul. Nimic nu mai părea la fel… magia nu dispăruse dar fusese capturată. Tărâmul meu mistic era înconjurat de un gard de plasă si dat spre vânzare. Lacrimi pline de furie îmi mângâiară obrajii, nu era corect! Parcă toate visele si bucuria rămăsesera închise acolo. Priveam printre metalul împletit si mă întrebam de ce nimănui nu-i pasă incât să vorbescă despre asta. Mereu am crezut că va dura pentru totdeauna, dar se pare că realitatea mi-a mai facut-o odată, iar acesta e doar înca un vis.
