yoongi little space [TRADUCERE]

°3

Taehyung si-a tarat picioarele catre usa din fata a apartamentului lor, gandindu-se ca doamne era in sfarsit acasa.

Singurul lucru la care se putea gandi era patul lui si somn si patul lui si somn. A trebuit sa se trezeasca devreme in acea dimineata inainte ca macar soare sa rasara ca sa isi inregistreze melodia solo. Dupa ore intregi de oboseala a vocii sale, tot ce voia era sa doarma.

Taehyung a pasit in apartament, cu ochii pe jumatate inchisi, chiar cand Jin a intrat si el in incapere.

"Oh Tae, te-ai intors. Jimin si Hoseok sunt inca la studioul de dans." Jin a mentionat cat si-a luat telefonul de pe masuta de cafea. Taehyung nici nu a acordat atentie cat si-a tarat lent picioarele catre camera sa. "Oh si Taehyung-"

"Hyuuung sunt obosit. Doar lasa-ma sa doooorm." Taehyung s-a vaitat cat si-a lasat capul pe perete disperat.

Dar nici macar o secunda mai tarziu, altcineva a venit alergand si efectiv a stors viata din Taehyung cat persoana il imbratisa de la spate. Asteapta, Taehyung a gandit. Sunt doar doua persoane care imbratiseaza asa. Jimin si-

"TaeTae!" A tipat ascutit Yoongi si l-a strans mai mult in brate pe Taehyung. Ochii celui m-ai tanar s-a deschis instant cand si-a dat seama cine era.

"Putem sa ne jucam TaeTae? Putem? Putem?!" A zambit Yoongi. De cand cu incidentul crizei nervoase, Yoongi a invatat sa intrebe 'Putem?' in loc de 'Sa ne jucam' desi asta nu inseamna ca crizele au incetat.

"Imi pare rau Yoongi-ah, Taehyung a spus ca era-"

"Fericit sa ma joc cu tine!" Taehyung a exclamat si s-a intors ca sa il imbratiseze strans pe Yoongi cum facuse cel mai mare. Jin si-a ingustat ochii, "Dar Tae-"

"Haide, sa ne jucam!" Taehyung a ranjit la Yoongi, facandu-l pe cel mai scund sa aprobe din cap entuziasmat inapoi.

Desigur Taehyung a simtit ca nu mai putea sa stea treaz prea mult timp dar nu se simte la fel de obosit ca atunci cand jumatate din corpul lui era mort. Putea sa mai stea treaz pentru inca o ora.

~~~

"Unu. Doi. Trei..." Taehyung putea sa ii auda slab vocea lui Yoongi.

Erau la al treilea joc si Yoongi a insistat sa se joace de-a v-ati ascunselea apoi.

Era randul lui Taehyung ca sa se ascunda si sincer a ramas fara locuri unde Yoongi nu l-ar fi putut gasi usor.

Cand Taehyung a auzit ca Yoongi a ajuns la douazeci, a reactionat repede si s-a asezat doar ascunzandu-se intr-un dulap. Nu era sigur cat de mult timp avea sa ii ia lui Yoongi asa ca si-a prelins corpul pe perete si si-a scos telefonul. Taehyung si-a deblocat telefonul cand brusc a facut contact cu lumina puternica a ecranului. Ochii lui Taehyung imediat l-au usturat si asta a fost momentul cand si-a reamintit din nou cat de obosit era de fapt.

Taehyung nu a avut mult timp sa se gandeasca la asta cand a auzit usa dormitorului ca se deschide. Cel mai tanar si-a lasat repede telefonul de o parte si a avut un ranjet mare cand stia ce urma sa se intample apoi. Nici macar o secunda mai tarziu, usa dulapului s-a deschis.

"Te-am gasit!" Yoongi a exclamat cu un zambet mare. Taehyung a lasat un oftat fals.

"Deja? Nu poti sa fii asa de bun, probabil ai trisat." Taehyung a exagerat un botic fals si si-a incrucisat bratele.

"Na-ah!" Yoongi a chicotit si si-a scuturat capul, cu mainile impreunate la spate. Taehyung a zambit cand o idee l-a lovit.

"Stii ce cred ca ar trebui sa jucam mai departe?" Taehyung a zis cu un zambet viclean. Yoongi era desigur ignorant si si-a inclinat capul, intreband inocent "Ce?"