A̶n̶g̶e̶l̶ ̶a̶n̶d̶ ̶d̶e̶v̶i̶l̶

ㄖ几乇

Yoongi s-a trezit, si-a spus rugaciunea si acum se pregatea sa mearga la scoala.

Micutul si-a scos trusa de machiaje pe care o ascundea cu grija sub pat si a inceput sa aplice pudra peste ochiul negru si alte vanatai pe care le avea de aseara.

Lui Yoongi nu ii placea sa se macheze dar trebuia sa o faca pentru as acoperii ranile, daca cineva ar afla ca parintii il bat ar fi in mari probleme.

Yoongi era atent la fiecare sunet, nu vroia sa fie prins cu trusa de machiaje in mana de catre parintii lui. Asa ca, imediat cum a auzit un zgomot a aruncat trusa inapoi sub pat.

Scoala era plictisitoare dar din fericire azi era luni cea ce inseamna ca dupa scoala trebuia sa mearga prin cartier la fiecare casa in parte pentru a le vorbi despre Iisus Hristos.

Pe baiat nu il deranja asta ba chiar mai mult, il incanta, desi se simtea foarte inconfortabil vorbind cu strainii tot era mai bine decat sa se intoarca acasa.

Unele case nu ii raspundeau, altele ii tranteau usa in nas si Yoongi era pe deoparte trist dar pe de alta parte era fericit ca nu a trebuit sa vorbeasca cu un batran enervant care sa tipe la el, prefera sa ii se inchida usa in fata.

Azi era o zi speciala pentru ca azi Yoongi avea sa il intalneasca pe noul vecin. Desi s-a mutat in cartier de cateva zile Yoongi nu a avut timp sa il salute. Si ca fiu al preotului treaba lui era sa il introduca in lumea religiei.

Ajuns in fata casei acesta suna la sonerie si asteapta. Dupa mai multe secunde de tacere cand baiatul era gata sa renunte si sa se intoarca sa aude un "Intra" aproape ca un tipat.

Nimeni nu l-a mai invitat inauntru pana acum. "Asa e noua" se gandi baiatul.

Yoongi isi face curaj si intra, se impiedica de pragul de la usa aproape cazand in fata, priveste grabit in fata, spate, stanga, dreapa, sa se asigure ca nimeni nu i-a vazut momentul rusinos.  Din fericire nu era nimeni acolo care sa il vada.

Un barbat inalt, cu parul castaniu, imbracat intr-o camasa colorata si cu o tava abea scoasa din cuptor trece in fuga pe laga Yoongi scotand sunete cudate.

Inainte sa apuce sa isi puna intrebari un caine pufos de statura mica alearga dupa barbat latrand.

Yoongi se dezmeticeste si ii urmeaza spre bucatarie curios sa afle ce se intampla.

Blondul isi trece doar capul de usa bucatariei si spune incet:

"Scuzati-ma, nu vreau sa va deranjez, eu sunt -"

"Vino aici, ajuta-ma cu tortul te rog, poti sa imi aduci crema aia?" Zice si arata cu degetul spre un castron.

Yoongi nu comenteaza si aduce castronul.

"Eu sunt Hoseok si el e Mickey" zice aratnd spre catelus.

"Sunt Yoongi"

"Yoongi, ce nume delicat. Nu te superi daca ma ajuti cu tortul asta nu? Promit ca il impart cu tine" zice Hoseok si face o ochiul.

"Depinde, cu ce e?" intreaba Yoongi relaxat.

"Capsiuni, le-am furat de la unchiul unui prieten de al meu, sa nu spui nimanui"

"Furtul e pacat, la fel si minciuna" zice Yoongi mai mult din instinct.

Hoseok il priveste ciudat , lucru care l-a facut pe Yoongi sa regrete ce a zis. Hoseok s-a apropiat de el si Yoongi si-a inchis ochii asteptand sa fie lovit.

Dar in loc de o palma peste fata Yoongi a simtit un deget ud miscandu-se gentil deasupra obrazului.

"Cum te-ai lovit la ochi?" intreaba brusc Hoseok.
Yoongi se trezeste din starea de frica in care era si intra intr-o stare de panica.

"Am cazut pe scari...la scoala" Yoongi si-a dat seama cat de falsa suna scuza lui si vroia sa se bata singur pentru asta.

"Hei, minciuna e pacat, ai uitat?" ii zice acesta zambind.

"Du-te si spalate pe fata, am eu niste crema pentru tine"

Era ciudat cat de bine putea sa il faca Hoseok sa se simta, Yoongi se simtea in siguranta, pentru prima oara se simtea ca poate sa aiba incredere in cineva.

"Mickey, condu l pana la baie" zice Hoseok.

Mickey i a raspuns printr-un latrat si a luat-o la fuga pe hol pana la baie.

Mickey, catelui lui J hope
In caz ca nu stiti cum arata
Sau doar vreti sa il vedeti  :)))