Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Trigger warning (Avertisment)
Eating Disorder ( Tulburari de alimentatie)
-Arata genial -E asa dragut
Tortul de capsuni era gata. Hobi il privea cu mandrie, nu se astepta sa arate asa de bine. Parca ii era si mila sa il taie, dar stomacul nu era de acord cu el.
-Sa gustam. Ii zice Hobi blondului.
-Oh nu! Chiar nu ar trebui.
-Shh! E ok. Nimeni nu va afla. Zice asta Hobi zambind pentru a il asigura pe micut ca e ok.
-Nu asta e problema. Zice Yoongi pentru el.
Yoongi simtea cum mainile lui incep sa ii tremure, piciorele erau din ce in ce mai slabe. S-a asezat pe un scaun pentru a se calma.
Din pacate Hobi nu a observat micul atac de panica pe care il avea Yoongi. Era prea ocupat sa taie tortul si sa aseze doua bucati pe farfurie.
-Facem o intelegere. Daca mananci o bucata de tort, eu vin maine la biserica.
Era cea mai buna veste pe care a auzit-o toata ziua. Nimeni nu i-a mai promis ca va merge la biserica pana acum.
Din disperarea de al face pe tatal lui fericit, a acceptat.
-Doar o bucata. Sopteste blondul.
-Asa te vreau! Striga Hobi incantat.
Gustul zaharului din tort il lovise pe Yoongi imediat. Pentru o clipa lasase sentimentul de euforie sa ii curga prin vene. Nu mai mancase tort de la aniversarea lui de 14 ani si nu credea ca va mai incerca vreodata.
-Ar trebui sa plec. Yoongi se ridica de pe scaun imediat cum termina felia de tort.
-Esti sigur?
-Da, ne vedem maine la biserica.
-Chiar trebuie?? Zice Hoseok pe un ton de copil.
-Ai promis.
_________________________________
Era tarziu, apusul se lasase peste oras. Si desi trecuse aproape doua ore de cand Yoongi plecase de la Hoseok, inca nu ajunse acasa.
Era de fapt destul de departe de casa, alergand.
"Doar inca putin" isi spune blondul. Desi extenuat, Yoongi continua sa alerge pana picoarele i-au cedat si a cazut pe pamantul rece.
S-a fortat sa mearga pana acasa unde stia ce il asteapta.
-Nenorocitule, pe unde ai umblat atat? Tipa tatal lui la el.
-Nu sti ce griji mi-am facut. Striga doamna Min.
-Cu cine ai fost? Ce ai facut? Continua sa strige domnul Min in timp ce il trage de par.
-L-am convins pe noul vecin sa vina la biserica maine. Spune Yoongi cu putina putere care i-a mai ramas in voce.
-Satanistul?
Hobi? Hobi e satanist? Pentru Yoongi asta s-a simtit ca un cutit in inima. Religia era o parte importanta din viata lui Yoongi. Se simtea tradat, trist, obosit.
-Nu vreau toti pacatosi in biserica mea.
"Si totusi tu esti acolo" isi spune Yoongi in minte.
-Te duci in camera ta, nu primesti cina, nu meriti mancare.
Bucuros ca poate sa ramana singur, acesta fuge in camera lui si trage adanc aer in piep.
Se schimba de haine in fata oglinzi, in acelas timp in care isi analiza si corpul cu mare atentie. In special stomacul si picioarele. Isi atinse delicat fiecare coasta perfect vizibila, dupa isi mutase mana la clavicula. Blondul ofta puternic, se aseaza in pat cu speranta ca a ars mai multe calorii decat a consumat azi.
S-a rotit pe o parte in speranta ca va reusi sa doarma dar sperantele i-au fost rapid spulberate din cauza durerilor de inima.
Il intepa inima, destul de rau incat sa paralizeze de dureri.
"Nu din nou, nu acum, nu pot sa mor acum, nu asa, te rog." se ruga acesta in gand.
"Mai lasa-ma o zi, vreau sa il mai vad macar o data"
