Cronicile Ketmar

Capitolul 1: Sara

     Săptămânile de la sfârșitul verii îți dădeau mereu un sentiment aparte. E o lumină mai puternică, pe măsură ce ziua se scurtează și serile devin tot mai răcoroase, de parcă anotimpul ar încerca să compenseze plecarea lui inevitabilă aruncându-ne acea lumină, amăgindu-ne cu ea ceranfu-ne acea lumină, amăgindu-ne cu ea, cerându-nr iertare că ne lasă să pășim cât de curând în toamnă.

     Sara se considera încă de când era mică o persoană foarte normală. Trăia într-o casă cu un etaj, oraș mic unde nu se întâmpla nimic niciodată. Era o fată cuminte, deșteaptă și era înconjurată de un anturaj pe care toți și l-ar dori. Ioana, prietena ei cea mai bună, mereu îi spunea că are o presimțire si ca pe Sara o va aștepta ceva la care nimeni nu s-ar gândi vreodată.

     Sara își pune pijamalele și alte câteva lucruri pe care a decis că trebuie să le ia la petrecerea în pijamale a Ioanei și coboară la bucătarie.
   -Unde te duci? a întrebat Catlin, mama Sarei.
   -Mă duc la petrecerea Ioanei. Ți-am zis de petrecere acum câteva zile și ai zis că mă pot duce.
   -În cazul acesta trebuia să-mi spui mai devreme că azi este; ți-aș fi pregatit niște fursecuri ca să le iei cu tine!
  -Mersi, dar cred că voi cumpăra ceva de la magazin. Sunt destul de sigură că Ioana deja mă așteapta. Ne vedem mâine!
   -Să vă distrați!

   Sarei îi plăcea că mama ei o lăsa să facă tot ce dorește. Catlin știa că poate să aibă încredere în Sara.
Ioana stătea pe strada Aleea Farmec. Era la doar doua strazi distanța de casa Sarei, dar mereu trebuia să treaca pe lânga Conacul Farmec, locul care se spune că e blestemat. Se zice că toți membrii familiei si slujitoarea au murit într-un mod misterios, dar Sara nu credea nicio vorba. Nu vazuse niciodata mormântul vreunui membru de-al familiei Farmec la biserică, si credea că aceștia doar s-au mutat în alt loc fără să spuna cuiva. Cu toate astea, Conacul tot arăta horror si ca un loc pe care ai face bine să-l eviți.

  -Ai ajuns exact la timp! exclamă Ioana în timp ce Sara încerca să-l dezlipească pe Fridolin de pe piciorul său.
  Fridolin era câinele Ioanei, un golden retriever foarte adorabil, care avea în jur de un an.
  -Se pare că Fridolin mă aștepta cu mai mult entuziasm decât tine! a răspuns Sara râzând.
  Mereu i-a plăcut să petreacă timp cu prietena ei ....si cu câinele acesteia!