Glasul iubirii

Norul dragostei

Era odată, de demult,
O zi în care, parcă,
Mă simțeam dezamăgit de mine
De lume, de tot ce părea frumos...
Era odată de demult
Un moment, în care,
Cu tot ce zace în mine am zis:
Gata, mi-e de-ajuns.
M-am săturat să fiu considerat
Doar un om
De baza, simplu, educat
Ce niciodată nu le-ar fi spus:
Lasă-mă dreacu...

Era odată, de curând, o zi
În care am decis să dau uitării tot
Am decis să caut în văzduh un nor
Pe care să plutesc lent, să mă las
Purtat....
Ghici ce? Am găsit...

Am găsit norul care să mă poarte în văzduh
Am găsit persoana potrivită, deci
Te-am găsit pe tine...
Te-am găsit pe tine, zâna mea și știu
Că lângă tine nimic nu e imposibil.
Aici începe poveste vieții mele
De adolescent îndrăgostit până la culme
De tot ce e al tău.

Sunt, parcă, niște versuri simple fără rost
Dar vezi cu ochiul minții tale cum,
Pe sub pielea fină trece un fior.
O să vezi atunci, cum parcă,
Prezent în vis și cânt, iți voi șopti:
Aici sunt, iubito, și nu te las.
Sub ochii tăi blânzi, mă scald;
În ritmul vocii tale calme, dansez
Ca-ntr-o poveste fără sfârșit;
Mângâiat de zâmbetul tău, alerg
Și caut pe cer loc pentru noi.

..................................................

Este odată, nu demult,
Un loc pe acest pământ, în care
Mă pot așeza cu calm să cânt:

Mulțumesc, Doamne, că aici
În lumea unde fac păcat
Ai cautăt să imi dedici
Un suflet cald, foarte curat.