din mine

mâncat

te-ai simțit vreodată jegos, iubitule?
sau viermii clocotind în tine,
cei ce te rod pe interior
și se înfruptă, nenorociții, din carnea ta roz-verzuie?

nu te-ai săturat să ai sufletul țăndări din cauza fiecărui suflet ce se stinge, varsă lacrimi sau îşi linge rănile infectate de sub crac?

mai vrei să aberăm noi împreună noaptea din cauza trip-urilor ce le avem de la droguri? alea în care ne credem măreți, desupra oricui.

stăteam amândoi la geam şi fumam flori uscate, iar apoi împarfumai camera cu uleiurile tale esențiale ce acopereau mirosul de vomă şi naftalină din casă. îmi ziceai că-ți creezi atmosfera necesară pentru a citi. îți împrăştiai pe covor cristalele. mi-a atras atenția acvamarinul. ochii tăi au aceeaşi culoare. un albastru-verzui tulbure şi sters, uşor transparent. îți văd interiorul prin ei parcă. deschideai o carte, iar licuricii intrau pe geam să-ți lumineze cuvintele în camera obscură fără de lumină. erai magic. după ei au intrat fluturi, iar după fluturi buburuze, iar după buburuze molii. se învârteau în jurul tău, te divinizau, te adulau. au ieşit toate gâzele grămadă deodată înapoi de unde au venit, de parcă s-au fi speriat. ai rămas blocat şi ți-a curs o lacrimă. nu le-ai făcut nimic, dar au plecat.

analizam camera noastră şi am observat cât de distrus eşti pe interior. pereții erau plini de picturi şi foi cu versuri născute de tine. rupte, vomate, plânse, cu sclipici sau pătate te dermatograful tău cu care te mânjeşti pe față şi mâini. copiii tăi gemeau de durere, sufereau la fel ca tati. nudurile se unduiau de-şi rupeau coloana, caricaturile strigau cuvinte în altă limbă, iar versurile începeau să se cânte singure.

am încercat să-ți găsesc corpul prin întuneric. erai dezbracat şi fâşii din lumina lunii îți urmau conturul drept al corpului, se băgau între coastele tale proeminente. razele alea îți scoateau în evidență picturile şi scrisurile de pe învelişu-ți pur pe care le făcusei în urmă cu o oră.

ai venit spre mine ca să mă săruți, dar când să ne conectăm te-ai scurs sub formă de lichid transparent în mâinile mele, aveam hainele îmbibate de tine, de esența ta, de tine, de tine. în timp ce te evaporai, am putut auzi toate plânsetele sufletelor ce au trăit până acum, toate urletele alea nenorocite ale ființelor schingiuite şi schilodite, picăturile curgânde de sânge de flori şi sunete de lovituri repetate. toate durerea lor ți-ai înmagazinat-o în sufletul tău din preafragilu-ți trup fascinat. nu am putut dormi în seara aia. mi-ai intrat sub piele, ai fost îmbrățisat de țesuturile mele.

ai apărut însă dintr-o dată de dimineață în față mea sub vechea ta formă solidă. am plâns al naibii de mult.

ființă inocentă, îți jur, vom împietri îmbrățişați, nu ne vom pierde sângele colorat şi te voi admira în continuare.

artistule

purule