Suflete Pierdute

#2

     Avionul in care ne aflam urma sa aterizeze insfarsit . Zburasem deja de 7 ore si simteam ca mor de plictiseala . Dupa ateriazare a mai urmat un drum cu masina de inca o ora .  Dupa drumul extrem de lung am ajuns intr-un orasel foarte mic, era genul de loc unde toata lumea cunoaste pe toata lumea . Locul era foarte placut si linisit, oraselul era oarecum izolat si era inconjurat de paduri si nu departe era un munte foarte des vizitat de turisti . Peisajul era  intradevar unul de basm . Pentru mine acolo era locul perfect unde sa ma calmez dupa toate cele intamplate . 
     Dupa ce am despachetat am hotarat ca ar fi o idee buna sa ies putin sa ma plimb . Am mers pe o carare prin padure admirand peisajul fermecator . In acel loc lumea parca statea pe loc . In timplul plimbarii mele am auzit rasetele mai multor copii, asa ca m-am hotarat sa le urmez, m-am abatut de la carare si in scurt timp am ajuns intr-o poienita unde mai multi copii se jucau veseli . Cand m-au vazut s-au oprit din ce faceau si s-au propiat de mine toti cu exceptia unui baiat ce statea jos la umbra unui copac .
    - Tu cine esti ? a intrebat un baiat
    - Este fata cea noua, i-a raspuns o fetita
    - Abea asteptam sa te cunosc, eu sunt Maya, a spus alta fata
    - Eu sunt Alan iar ei sunt Criss si Irina, spuse baiatul cara ma intrebase cine sunt
    - Ma bucur sa va cunosc, eu sunt Alexia, dar imi puteti spune Alex
     Toti erau foarte prietenosi cu exceptia baiatului care nici macar nu s-a obosit sa salute, doar a stat langa acel copac si nici macar nu s-a uitat spre mine . Probabil nu ma placea sau ceva de genul acesta, asa ca l-am lasat in pace . Am stat cu ei pana a venit seara cand ne-am luat la revedere si am plecat, insa nici nu ajunsesem pe cararea principala cand am realizat ca imi uitasem hanoracul preferat in poiana . M-am intors repede si spre surprinderea mea acolo mai era doar baiatul care ma ignorase . M-am apropiat de el si l-am intrebat incet :
    - Unde sunt ceilalti ?
    - Au plecat, mi-a raspuns cu o voce plictisita
    -Si tu nu pleci ? am intrebat confuza
    - Eu nu am voie sa plec, a zis in timp ce se ridica de jos
    - De ce ? Esti pedepsit sau ceva de genu ? am spus ironic
    - Se poate spune si asa, imi raspunse pe acelas ton ironic
    - Cum te numesti ?
    - Simon
Simon parea destul de plictisit sau mai bine spus iritat de prezenta mea acolo asa ca am alea sa inchei mica noastra conversatie
    - Mi-ai vazut cumva hanoracul ? Trebuie sa ma grabesc acasa
    - Nu, daca te grabesti pleaca, e doar un hanorac, il poti lua maine
    - Nu e doar un hanorac, e foarte important pentru mine, zic eu aproape tipand la el
    - Ok, faci cum vrei dar noaptea e destul de periculos pe aici, ai grija .
Dupa ce a zis asta a plecat si eu am ramas singura in poiana . Locul asta nu mai este atat de placut noaptea asa ca m-am grabit sa imi gasesc hanoracul si am plecat repede de acolo .
Ajunsa acasa primul lucru pe care l-am facut a fost sa verific telefonul sa vad daca am primit ceva de la Alexa, insa nu era nimic .
     Urmatoarea zi ma grabeam sa ma duc iar in poiana insa am fost oprita de Eliza
    - Unde mergi asa repede ?
    - In poiana sa ma vad cu ceilalti
    - Cu cine ?
    - Cu ceilalti copii
In acel moment expresia de pe fata ei s-a schimbat din bucurie in teroare si printre buze a inganat un "bine, du-te" . Am plecat fara sa mai pun alte intrebari .
     Ajunsa in poiana am fost uimita sa vad ca nu este nimeni acolo asa ca am hotarat sa stau si sa ii astept . Dupa o jumatate de ora apare doar Simon cu aceeasi expresie plictisita .
    - Unde sunt ceilalti, il intreb derutata
    - De unde ai vrea sa stiu eu ? imi raspunde iritat
Nu i-am mai zis nimic si el s-a asezat jos langa mine . Nu indrazneam sa sparg gheata dintre noi, iar Simor era clar deranjat de prezenta mea acolo .
Am observat ca Simon privea norii asa ca am hotarat sa spun ceva, chiar daca riscam sa pornesc o furtuna cu tunete si fulgere .
    - Nu ti se pare ca norul acela ore o trompa de elefant ? am zis oarecum in soapta
    - Trompa ? Aia este clar o coada de caine, exclama el ironic
    - Dar acela ? Mi se pare ca ar fi o gaina...sau un pom...?
    - Nu te pricepi deloc, zise in timp ce se tinea cu mana de burta de ras
    - Daca nu ma pricep atunci zi tu, ma bosumflu la el ironic
    - Ne, prefer sa vad cum te chinui
    - Haha ce gentleman mai esti si tu
Dupa asta am continuat sa mai vorbim cateva chestii marunte si mi-am dat seama ca Simon nu era un tip rau si poate nici nu ma uraste... Insa discutia noastra s-a terminat repede si ne-am intors la acea tacere de mormant . De data aceasta nu mai aveam ce subiect sa deschid asa ca am ramas anamdoi in acea tacere sumbra . Abea in acea liniste am realizat ceva ce nu bagasem de seama pana in acel moment . In poiana nu se auzea nimic, absolut nimic, nici o pasare, nici turisti, nici nimic, era total liniste . O teroare bizara a pus stapanire pe mine in acel moment si ceva imi spunea ca nu sunt in siguranta si ca trebuie sa plec cat mai repede din acel loc . Asa ca am inventat o scuza stupida si mi-am luat la revedere de la Simon si am plecat grabita .
In secunda in care am pus piciorul printre copaci toate sunetele mi-au inundat urechile, nu intelegeam cum e posibil asa ceva . Mi-am intors o ultima data privirea spre poiana si Simon disparuse, nu era nici urma de el, poate a plecat, dar ar fi trebuit sa ii aud pasii, in acel moment totul mi se paru ciudat in acel loc, asa ca am inceput sa fug si nu m-am oprit pana la casa Elizei .
     Am stat putin la usa cat sa imi trag sufletul si dupa am intrat in casa unde ma astepta Eliza . Avea aceasi expresie  terifiata ca atunci cand am plecat, dar de data asta a incercat sa o ascunda cu un zambet, cel mai fals zambet pe care l-am vazut vrodata . Ea mi-a spus ca in cateva minute e gata masa . Apoi s-a uitat putin pe geam si a continuat
    - Se pare ca in seara asta o sa fie luna plina, te rog sa verifici de 2 ori daca e geamul incuiat si tine mereu jaluzelele trase .
    - Dar de ce, o intreb confuza
    - Nu pune intrebari, doar fa ce ti-am zis .
Tonul din vocea ei era foarte dur, nu am mai zis nimic si am urcat sus .