Irrestistible Love

Capitolul II

,,Mia "
Imi auzeam numele si nu stiam de unde vine..
,,Mia,sunt eu.."
Eram din ce e in ce mai speriata de ce mi se intampla .Voiam sa fug, dar nu puteam,parca cineva ma tinea strans de picioare.
,,Nu poti sa ma vezi , dar ma poti auzi , si asta e mai important."
Am tresarit speriata cand vocea care nu imi dadea pace s-a auzit din nou.
,,Eu sunt inima ta,Mia, eu pot sa iti controlez si creierul, eu iti pot aduce niste sentimente din nimic ,pot face ce vreau cu tine, dar tu ...tu continui sa ma ranesti , continui sa te ranesti pe tine si nu e bine ce faci si de aceea, ti-am aparut in vis.."
Stateam nedumerita si nu stiam ce sa fac.Eu visez ?
,,Scoate-ma din visul asta ,nu vreau sa ascult, te-am ascultat atat de mult si  uite unde am ajuns, lasa-ma in pace!"
Am tipat.Nu ma poate obliga sa ascult.
,,Asculta-ma , iti va face bine , ia acest cufar si deschide-l ..."
Brusc , o ceata groasa s-a asternut pe locul in care ma aflam,mai exact in intuneric.
Am facut cativa pasi sa vad ce e acolo si am vazut un cufar de un maroniu aurit cu modele de lemn si margine de argint.Era inchis de un lacat negru uzat.L-am atins usor si era asa de dur , dar totusi fragil.
,,Cheia este sub el...ai grija ,nu se stie ce e acolo..poate fi orice,tine minte , e inima ta , doar tu sti ce e in ea "
Nerabdatoare am cautat sub ea si am gasit cheia.Era complet neagra si uzata.De ce sunt toate asa ?
Am bagat cheia in lacat si l-am deschis cu usurinta. In ea era o poza.Atat.Ce poate fii in acea poza ? Toata inima mea e o singura poza ?
Am luat poza in mainile mele mici si am intors-o incet .Era...era ...

M-am trezit cu fata uda si nu realizam nimic.Sunt in camera mea ,asta stiu sigur dupa cum ma uitam disperata prin camera.Unde e camera neagra? Unde e inima mea care imi vorbeste si unde imi e cufarul cu poza? Poza.Ce era in poza? Nu am putut sa vad. M-am dat jos din pat si puteam sa jur ca voi cadea pe jos la cat am dormit.M-am uitat la ceas si am injurat incet cat am vazut ca era 8:56.La naiba am intarziat la liceu.Stomacul meu facea figuri asa ca am coborat in bucatarie sa mananc ceva.Nici nu mai stiu  cand am mancat ultima data.Cert este ca stomacul meu nu ma prea iubeste.Mi-am verificat telefonul si ca de obicei niciun mesaj sau apel.Oare ce rost mai are sa am un telefon la mine daca nu fac nimic cu el.Imbracamintea e cea mai rea parte.Trebuie sa ma imbrac cat mai vesel si colorat ca sa nu dau impresia de ,,depresiva".Nu am nevoie de mila nimanui .De obicei, cand sunt trista sau deprimata  , nimeni nu ma intreaba daca sunt bine, dar sincer ,nu vreau asta , nu vreau ca ei sa creada ca ma dau batuta,ca sunt slaba si nu pot invinge.Le arat asta in tacere.Si totusi nu trebuie sa stai aproape de mine ca sa iti dai seama ca sunt asa.La scoala nu am pe nimeni,stau in banca asteptand ca cineva sa apara si sa ma intrebe ce fac.Asta fac in fiecare zi..dar nu vine nimeni.Ma simt distrusa cand merg la scoala si vad acele chipuri vesele,acele fete frumoase care pot avea orice baiat si acei baieti care se uita dupa fete ,,bombate".

M-am imbracat in niste blugi negri, o camasa in carouri rosie si niste conversi.Sunt mai feminina in general dar cand imbrac o rochie sau o bluza colorata cred ca ii trebuie un zambet ceea ce eu ....l-am pierdut demult.

Mergeam pe strada si ma uitam prin jur, nu cunosteam pe nimeni? E posibil? Sunt in orasul asta de 17 ani si nu cunosc pe nimeni ?

Am ajuns la liceu unde mi-am lasat geaca la cuier si m-am dus in banca.Aveam chimie.Ce frumos! Debea astept.Chloe si Maya au venit si ele.Chloe era cam prost dispusa iar Maya imi spunea de o trupa de baieti cu un nume pe care nu m-am obosit sa il retin.Am iesit pe hol vrand sa scap de amorteala din fund si m-a plimbam pe la ferestre.Nu mai conta cine e langa mine si cand...se aude un raset cunoscut. Noah si gasca lui radeau de doi tipi care se bateu.Nici nu m-am uitat bine la Noah ca el era cu privirea patrunzatoare catre mine.Intr-o secunda am simtit cum ma scufund .Tot aerul se evaporase si eram doar eu cu el.Mii de fluturasi mi-au umplut stomacul si credeam ca o sa explodez asa ca mi-am luat privirea de la el si mi-am mutat-o in jos pentru a nu-mi observa roseata din ochi.

Practic am fugit in sala de clasa cu obrajii rosii si capul in jos. De ce s-ar uita un baiat popular care poate sa aiba toate fetele din scoala la mine? 

Pe tot parcursul orei de chimie nu m-am gandit la nimic inafara de Noah.Oare ma place ? Uff..Doamne Mia nu mai gandi asa de departe, a fost pur si simplu o privire. Cand ora s-a terminat eram complet uimita. Nu am fost atenta deloc si chiar ma mir cum de profesoara nu mi-a atrasatentia. Am fost distrasa din gandurile mele cand Beatrice mi-a aruncat cu o hartie mototolita in cap.

,,Pentru ce a fost asta ?"   Am intrebat enervata. 

,,Doar voiam sa vad ce faci si....sa iti spun ca te-am vazut cand te uitai la Noah.Sa stii ca nu e disponibil si .."

,,Ce iti pasa tie daca m-am uitat la el?" An intrerupt-o deja nervoasa.

,,Esti asa de fraiera,Daca crezi ca cel mai popular tip din scoala s-ar uita la o idioata ca tine te inseli, plus ca e deja luat ..si sti de cine ? De mine "

Apropape ca ma inecam cu aerul.Asta nu stiam. O parte din mine s-a faramat la gandul ca Beatrice si Noah sunt impreuna si intrebarea care ma macina era : De cand ?

,,Ai ramas fara cuvinte ,fraiero? " Interveni Beatrice in gandurile mele profunde.

,,In orice caz, nu imi pasa asa ca de ce nu pleci ? "Am intrebat-o putin mai increzatoare.

,,Ai dreptate, ma duc la Noah,probabil imi simte lipsa deja"Spune cu o acrime pe fata.Cat de rea poate sa fie fata asta.

Era ora pranzului si celelalte persoane plecau spre cantina. Am decis sa plec inafara scolii decat sa stau in acceasi incapere cu Beatrice. Mi-am luat geanta si m-am asezat pe o banca .Cateva persoane se uitau la mine probabil barfindu-ma despre outfit-ul sau parul meu. Cateva lacrimi fierbinti au alunecat pe obraz.Sunt asa confuza.De ce plang pentru un baiat ca Noah si pentru o rautate ca Beatrice? Nu e stilul meu sa plang, Adica si cand mama a plecat nu am plans .Atunci simteam doar ura si atat.Acum e diferit . Nu stiu ce dar simt asta.Simt ca pot sa ma schimb.Sa fiu o fata normala nu una care nu stie ce e o imbratisare sau cum se simte un sarut. Nici  nu am observat cand ora de pranz s-a terminat si eu eram inca cu gandurile si lacrimile mele. mi-am sters repede negreala de sub ochi si m-am grabit spre urmatorul curs. Am intrat cu fata in jos pentru ca nu vroiam sa se observe ca am plans si m-am asezat in ultima banca. Cand m-am uitat in dreapta mea, Noah si Beatrice erau asezati in banca de langa mine. Oh nu !Chiar cand vroiam sa ma mut in alta banca ,profesorul de engleza a venit in clasa.Perfect! M-am uitat cu coltul ochiului la Noah si el se uita la mine fara sa ii fie frica ca il va vedea iubita lui. 

Restul orei a fost destul de intimidanta pentru mine,Beatrice vorbea despre pantofi cu o fata, Kate , eu desenam ceva ce nu stiam ce inseamna , pur si simplu desenam , iar Noah scria ceva si se mai uita la mine din cand in cand si mi se facea pielea de gaina gandindu-ma ca scrie ceva de mine. 

Cand ultima ora s-a terminat ,mi-am luat restul cartilor din dulap si am inchis dulapul. Cand mai aveam putin si ieseam din scoala , ceva mi-a atras privirea , era o hartie.Am luat-o de pe jos si am intors-o. Instant mi-am pus mana la gura de ce vazusem pe hartie . Eram ....eu ..chipul meu . Am stat cateva momente privind desenul frumos conturat pana o mana s-a asezat usor pe umarul meu .M-am intors si am vazut sursa care era in fata mea , aceeasi persoana care a facut si desenul din mana mea.